vineri, 4 martie 2011

Pisici...



                                                 Opt pisici stăteau pe gard: una mică, şapte mari.
Priveau curioase în stradă. Cozile erau ca nişte cârlige pregătite să agaţe noutăţile. Le mişcau stânga- dreapta, penduli ce masoară nu timpul, ci pulsul străzii. Ochii măriţi de dorinţa de a vedea cât mai multe simultan, se plimbau şi ei, dreapta- stânga...Efectul? În loc să vadă cât mai multe, nu înţelegeau bine nici ce vedeau.
- Uitaţi-vă la negustorul de haine, vorbeşte foarte tare şi mai degrabă pune clienţii pe fugă, decât îi atrage, spuse pisica Do.
- Nu vorbeşte tare, vorbeşte prea încet, spuse Rembrandt. Nimeni nu comentă nimic, se ştia că  e cam tare de urechi.
- Ce nas mare are, spuse Mimi cusurgioaica. Ea vedea mereu defectele altora...
- Nuuuu, este un nas mic, dintre cele mai mici pe care le-am văzut, spuse Fane...toată lumea ştia că e miop, numai el habar n- avea.
Şi discuţia continuă câteva ore. Luară pe rând toţi trecătorii. Le măsurau paşii, lungimea picioarelor, făceau comentarii răutăcioase despre cât de graşi, ori cât de slabi sunt unii. Le priveau cu mare atenţie hainele şi decideau, în funcţie de firma unde fuseseră făcute, dacă persoana merită sau nu, să trăiască în societate. Numai pisica cea mai mică, Dodo, tăcea şi privea atent...atât de atent, că ochii ei priveau aproape saşiu. Ea era singura ce observase că omul nu e negustor de haine, ci un givaergiu celebru. Fusese bogat, odinioară, dar pierduse tot ce avea. Acum, neştiind să facă altceva şi prea mândru să cerşească, îşi scosese hainele la vânzare. Mai observă şi cum un hoţ de buzunare îi fură câştigul din acea zi. Degeaba încercă să le atragă celorlalte atenţia...erau prea ocupate şi vorbeau prea tare. 




http://www.youtube.com/user/simonscat?blend=1&ob=4#p/u/1/nn2h3_aH3vo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu