joi, 20 februarie 2014

Cei trei fermoari de la muntele Tatos



 Erau cei mai fermi fermoari  pe care îi întâlnise vreodată un croitor. Croitorașul din povestea aceasta era vestit pentru hainele sale foarte rezistente. Pentru cămăşi, folosea un material ce absorbea jegul.
-Îh! Cum, mami?
-Cămaşa avea interiorul căptuşit cu un material absorbant. Scamele erau atrase în spaţiul dintre căptuşeală şi materialul folosit ca faţadă. Oamenii vedeau un domn îmbrăcat curat, într-o cămaşă neagră, spre exemplu, dar nu ştiau câtă mizerie se ascunde dedesubt. Papionul ori cravata erau schimbate foarte des, ca să fie în pas cu moda. Cămaşa rămânea veşnic aceeaşi. Cu cât o purtai mai mult, cu atât deveneai mai rezistent la viruşi. Viruşii fugeau mâncând pământul, când simţeau mirosul cămăşii. Se spune că aşa  au dispărut de pe pământ unele boli ce decimaseră, zecimasera, inzecimasera şi înjumătăţiseră populaţia globului.
Cămaşa era lăsată moştenire din tată în fiu. Era purtată pe câmpul de luptă, fiind cea mai bună armură. Duşmanul fugea de miros, glonţul nu pătrundea.
Ajunseseră să se vândă la preţuri exorbitante. La ultima licitaţie de la Marcelonia, nimeni n-a avut suma necesară. A fost dată în schimbul a trei terenuri fertile, un munte, patru oraşe şi cinci maşini de epocă.
-Doooomne, mami! Cum să faci un asemenea schimb? Pentru o cămaşă jegoasă?
-Ştii că unii sunt snobi. La acea licitaţie participa însuşi prinţul NumaNuma. Când ceilalţi au văzut cât de mult insistă să cumpere cămaşa, s-au încrâncenat, au supralicitat, şi-au suprasolicitat nervii, încât li s-au rupt cămăşile pe burţi. Atunci i-a vanit croitorului ideea de a căuta fermoare foarte rezistente. A confecţionat cămăşi din material supraelastic, ce se mulează pe burta de treizeci de ani, de patruzeci, dar…de aici încolo, nasturii incepau să sară în toate direcţiile. Se spune că aşa a început vestitul Război al Nasturilor.
-N-am învăţat despre acest război…
-Mai bine. A fost un război foarte sângeros, din care parlamentarii unei ţări au ieşit cu multe vânătăi şi cu hainele făcute ferfeniţă. S-au înfuriat, pentru că majoritatea nu se întrunise. Jumătate dormeau, patru nu aflaseră că erau parlamentari, cinci erau la cumpărături, opt se rătăciseră pe culoarele de tip labirint. Aveau de dezbătut o lege foarte importantă: “ Cum să facem ca să ne ascundem burţile cât mai bine, încât concetăţenii să nu observe cât de dodoloți am devenit, după doar doi ani de la alegeri.” Unii au propus să facă mai multă mişcare. Alţii, să fie eliminat bufetul cu delicatese din incinta clădirii. Au fost câţiva care au propus terapii naturiste şi ceaiuri ce absorb grăsimile. N-au reuşit să ajungă la un consens şi s-au luat la bătaie, până le-au sărit nasturii și muștarul micilor, drept in ochi. Parcă era poligon de tir. Preşedintelui i-a sărit un nasture în ochiul stâng, a dat alarma, a venit poliţia, care avea nasturi metalici. Un nasture de la şeful poliţiei i-a sărit în ochiul drept, lăsându-l fără vederea la mare, din vila pe care tocmai şi-o construise la Marea Tartara.
-A venit artileria grea! au început să ţipe cei cu nasturi din plastic. E imoral, inegal, ilegal şi nedrept! Armata ar trebui să fie cu noi şi ca noi!După ce spiritele s-au calmat, au votat o lege prin care armata era obligată să aibă nasturi din plastic.
Au mai votat şi o lege prin care să fie schimbat croitorul parlamentului. Aşa a ajuns croitorașul nostru să se ocupe de hainele cele măreţe ale măreţilor aleşi. Ca să nu mai izbucnească războaie, a schimbat nasturii cu fermoare. A trebuit să umble până, hăăăăăt, departe, la Tatos. Acolo i-a găsit pe fermoarii fermi ce, cu fermitate, ferecau orice cămaşă. Se spune că metalul folosit la confecţionarea fermoarelor era identic cu cel întrebuințat de cruciaţi, pentru săbii.
S-a tocmit și au convenit să dea, în schimbul a trei fermoari fermi, câteva păduri pe care ţăranii le revendicaseră, dar degeaba le revendicaseră. I-a adus cu el în ţară şi a crescut producţia de fermoare, mai abitir decât producţia de carne la kil de hectar. Duduia economia, duduia…A luat aşa un avânt, încât conductorul trenului economiei a trebuit să sară din mers, pentru că un inconştient a furat calea ferată.
În timpul liber, fermoarii cei fermi sunt folosiţi ca bodyguarzi, ori ca SPP-işti. Când parlamentarul cel grăsuţ se plimbă liber prin ţara mamicuței lui, copiii cei prost educaţi mai scapă câte un:
-Mami, de ce este atât de gras şi roşu la faţă acel domn?
Fermoarul se încruntă la copil şi-i închide gura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu