miercuri, 5 februarie 2014

Galina Galinkova



 Galina Galinkova îşi uscase lacrimile cam în trei minute după ce cucoşul plecase.
-Mami, te-am rugat să nu-mi mai spui poveşti despre găini…O să devin alergică la găini, să ştii.
-Bine, numai asta…Ce să fac, dacă mătuşica ta îmi trimite mereu fotografii cu găini? Nu mă pot abţine să nu le pun în poveşti.
 - Mă săturasem de ifosele lui, îi spuse Galina unui cocobel ce trecea în zbor zigzagat prin lanul de grâu.
-Mami, ce este un cocobel?
-Cocobelul este un fel de cocoş, dar mai mic. Are gene lungi, privire languroasă şi cercei în formă de clopoţei.
-Şi…mmmm.. există?
- Există, de ce nu? Dacă vorbim despre el, înseamnă că există.
-Ce ifose? o întrebă cocobelul, cam absent. Vedea cum grâul începe să se scuture şi Galinei îi ardea de studiat. Ţinea în mâna un album gros, în care erau lipite fotografii cu vedete.
-Păi, dorea să-i spăl şosetele doar cu detergent bio, să-i gătesc la fiecare masă altceva, mereu ceva nou, să-i fac masaj pe creasta aceea uriaşă, cu ulei de lavandă…
- Şi ce? Cine să-i facă masaj pe creastă? roşi cocobelul,   pipăindu-şi creasta arsă de soare. Nu vrei să-mi faci puţin masaj? Am ulei de lavandă în buzunar.
-Să-şi facă singur, eu am alte treburi. Şi tu să-ţi faci singur, că mama m-a învăţat să mă rog la Dumnezeu GalinaTot, dacă am o problemă de rezolvat. Roagă-te la Dumnezeu Cocobel…
-Şi…cum te ajută Dumnezeu GalinaTot?
- Îmi dă tot ce doresc. Dacă nu-mi dă, îmi iau singură, chiar dacă este de pe masa altora. Ce? Doar unii să aibă din belşug? Belşugul este al tuturor.
 Acum, lasă-mă. Mi-a spus Dumnezeu GalinaTot că pot să-mi găsesc alt cocoş. Nu trebuie decât să răsfoiesc acest album cu vedete de cinema.
Buburuzele, curioase din fire, s-au bulucit pe capul Galinei, să vadă pretendenţii la aripa sa.
-Dar nu erau pretendenţi, mami, ea pretindea că sunt pretendenţi.
-Da, ai dreptate, dar încearcă să scoţi o idee fixă din capul unei găini. Poate cu creieraş cu tot…
-Keanu Reevs ar fi cel mai potrivit pentru tine, spuse o libelulă.
-Nuuuuu! Brad Pitt e mai frumos, chicoti buburuza ce se aşezase chiar pe creasta Galinei.
-Îhm-iham-iham, tuşi  timid cocobelul: grâul e copt, ce ne facem? Nu vom avea pâine, dacă nu trecem la treabă.
-Pâine? Cine-şi doreşte pâine? se răţoi Galina, arătându-şi acea faţă fioroasă ce-l pusese pe fugă pe cocoş. De fapt, Galina uitase să spună un mic amănunt. Cocoşul fugise de frică, nu pentru că nu-i erau îndeplinite dorinţele.
Cocobelul se făcu nevăzut, cât ai zice cocopeste, culegând în grabă un snop de spice. Înţelesese că nu va treiera nimeni grâul şi că va muri de foame dacă nu-şi poartă singur de grijă.
-M-am hotărât, susură Galina, molfăind  firicelul de iarbă ce-ţi dă o stare de fericire continuă, ce-şi iţise nefericitul cap din ceaiul pe care Galina pretindea că-l bea ca energizant. Îi aleg pe toţi.
-Cum pe toţi? Aşa ceva nu se poate şi, chiar dacă s-ar putea, e imoral, îi spuse cocobelul, întors din curiozitate la faţa locului. Aşa ceva nu mai văzuse până acum şi nici urechile sale cu cercei nu mai auziseră. Era prima dată când întâlnea o persoană care credea că i se cuvine orice.
-Mami…
-Da, ştiu ce vrei să spui. Găinile nu sunt persoane. Şi eu m-am gândit la asta, dar nu ştiu cum să le spun. Ştii că sunt politicoasă. O să-i spun persoană. N-o să stricăm acum povestea, spunând chiar tuturor lucrurilor pe nume. S-ar răzvrăti găinile împotriva maiei şi ar acuza-o că fiica şi nepoata sunt prost crescute. Ar refuza să mai facă ouă şi… din ce am mai face noi blatul de tort?
-L-am cumpara, aşa cum facem şi acum.
-Ai dreptate. Şi-aşa nu ne pricepem la bucătăreală. Mai bine le spunem pe nume găinilor şi celorlalte animale din ogradă.
-La găini nimic nu e imoral, chicoti Galina, din ce în ce mai veselă .
-Ce înseamnă moral şi imoral, mami?
-Moral este să iei doar ce îţi aparţine, ce ţi se cuvine şi să nu te întinzi mai mult decât îţi este plapuma. Pasămite, Galina avea o plapumă foarte mare…
 Văzând-o cum chicoteşte cu neruşinare, buburuzele şi libelula, cocobelul, autorul poveştii şi copilul au plecat degrabă la treabă. Galina devenea din ce în ce mai greţoasă. Căzuse sub scaun, de fericire. În cioc, ţinea o margaretă ce tremura de spaimă. Ştia ce păţiseră suratele sale, când Galina îşi căutase prima dată un soţ.
-Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte…susură Galina, emoţionată. Cum ultima petală a căzut sub sorţii lui “nu mă iubeşte”, Galina a adormit mai tristă, mai ales că efectul firului de iarbă trecuse.
-Doamne, mami! Cine s-o iubească? Cine să n-o iubească? N-am înţeles nimic din poveste.
-Nici eu, dar am renunţat să le înţeleg pe găini şi mă voi răzvrăti, dacă mătuşa ta îmi mai trimite poze cu găini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu