sâmbătă, 8 februarie 2014

Ţara Nulagalina




                                                           
-Mami, de ce se numea aşa ţara?
-Pentru că în acea ţară minunată nu existau găini. Mi-ai spus să nu-ţi mai spun poveşti despre găini şi mă conformez. Mai ales că tuşica s-a abţinut, de data aceasta. Mi-a trimis alte imagini pentru poveşti.
În Nulagalina, toată lumea era prietenă cu toată lumea. Şi obiectele erau prietenoase. Ceştile de ceai erau prietene la toartă, cataramele erau prietene la cataramă.
 Baburoz şi Buburoz erau doi motani ce se născuseră în aceeaşi zi, a aceleiaşi luni, a aceluiaşi an. Se îmbrăcau de la acelaşi magazin şi mergeau la aceeaşi şcoală. Locuiau separat, pentru că aveau părinţi diferiţi. La scoalile din acea ţară nu existau cataloage şi note, aşa că nu-ţi pot spune care dintre ei era mai bun la învăţătură.
 Bububleu şi Bibimir erau tot motani, dar se născuseră în zile diferite şi în luni diferite, în acelaşi an. Nu semănau defel, dar asta nu-i împiedica să fie prieteni adevăraţi.
-Mami, ce înseamnă prieteni adevăraţi?
-Nu ştiu încă…Sau ştiam, dar cred că am început să uit. Parcă spuneam cândva că prietenia înseamnă să fiu alături de prietenul meu chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii, când toată lumea l-a părăsit.
-De ce ai început să uiţi, mami?
-Pentru că m-am luat cu altele şi, când te iei cu altele, uiţi lucrurile esenţiale.
-Şi cum regăseşti acele lucruri esenţiale, mami?
-Nu ştiu…făcând drumul înapoi şi regăsind momentele în care ai uitat.
De aceea scriu povestea, ca să înţeleg…
Toate mergeau ca pe roate, în Nulagalina. Nefiind competiţie la şcoală, aceasta nu apărea nici mai            târziu. Străzile  erau cochete şi liniştite, nu ca în lumea noastră, unde blocurile îţi zgârie ochii, claxoanele îţi zgârie timpanele şi ţipetele oamenilor îţi zgârie sufletul. Magazinele erau mici şi viu colorate. Existau chiar şi patru magazine ce vindeau acelaşi produs, pe o stradă, dar oamenii nu se urau între ei şi nici nu încercau să-şi fure reciproc muşterii. Se spune că timpul însuşi se hotărâse să se stabilească în acea ţară, pentru că obosise de atâta alergătură prin ţările G.
-Ce înseamnă ţări G?
-Păi…am încercat să evit cuvântul galina. M-am eschivat, ca să-ţi îndeplinesc dorinţa. Erau ţările unde conduceau găinile. Şi conduceau foarte prost…În acele ţări era competiţie, dar nu de dragul de a-ţi depăşi limitele, ci o competiţie acerbă, ucigaşă. Un fel de: dă-i în cap vecinului tău, pentru că el vinde mai multe acadele decât tine.
-Mami, unde este Ţara Nulagalina? Să ne mutăm acolo…
-Cred că e la Polul Nord, acolo unde este adevăratul Moş Crăciun, nu moșcrăciunii aceştia pe care-i vezi pe străzi doar de Crăciun şi care nu dăruiesc, ci vând. Vând orice, costumaţi aşa…Vând gogoşi, apă chioară la preţ de parfum scump, jucării din plastic, flori artificiale parfumate cu miros de busuioc. Vând chiar şi arme copiilor.
-Să ne mutăm, mami…
-Nu cred că se mai poate. De când am început povestea, un locuitor din una dintre ţările G a descoperit ţara. A venit cu rigla, compasul şi toporişca. Cu rigla şi compasul măsoară copiii din şcoli şi-i împarte după înălţime, mărimea creierului, a nasului…Mai degrabă îi desparte. Pentru asta şi-a adus  toporişca. Ceştile nu mai sunt prietene la toartă, cataramele nu mai sunt prietene la cataramă, Baburoz şi Buburoz, Bububleu şi Bibimir s-au certat, pentru că au aflat că nu sunt la fel de deştepţi.
-Atunci…nu mai plecăm, mami. Rigle, compasuri şi toporişti avem destule şi aici.
-Rămânem. În casă la noi putem fi aşa cum dorim să fim. Ne putem imagina că avem sobă şi un foc straşnic şi spunem poveşti. Miroase a pâine caldă, a prăjituri cu ciocolată. Busuiocul e busuioc, nu imitaţie. Afară e… afară. Să nu lăsăm afara să ne între-n casă.

2 comentarii:

  1. Multumesc frumos, saru'mana, Mos Craciun. Nu ma asteptam sa te gasesc chiar aici, pe blog-ul meu. Vad ca ai si coltisoare de Rai?

    RăspundețiȘtergere