marți, 21 februarie 2017

Tertipuri si smecherii

Rautatea Buna si Rautatea Rea erau surori gemene. Semanau ca doua picaturi de apa, dar se deosebeau prin zambet. Rautatea Rea era acra pe fata si nu facea niciun efort sa disimuleze rautatea. Rautatea Buna zambea tot timpul si-si construise un chip luminos, folosind un fond de ten potrivit, o penseta cu care isi arcuise frumos sprancenele, obtinand un efect remarcabil. Parea un ingeras ce se mira tot timpul si o zana venita pe pamant direct din norii din vata de zahar. Mergeau de mana tot timpul. Una acra, alta zambitoare. Contrastau si tocmai aceasta ii facea pe oameni sa nu fie atenti cand le dispareau portmoneele, prajiturile direct din fata la cofetarie. Dispareau culori, carti, orice...Cum toata lumea o banuia pe Rautatea Rea de proaste apucaturi, niciodata nu era cautata in geanta Rautatea Buna. Desigur, imparteau totul in mod egal, razand pe ascuns de naivitatea pagubitilor. Unii aplica metoda in afaceri, spiritualitate, politica si chiar in politie. Mici tertipuri si gainarii, intr-o lume in care bazinul cu idei a secat. Cum sa-si mai procure oamenii placerile? Unii spun ca aceasta e dovada de inteligenta si adaptare la economia de piata si criza economica. Altii zic ca este o metoda ce nu duce nicaieri, pentru ca duce la inflatie. Nu poti tipari bani fara acoperire valorica si nici nu poti repeta la nesfarsit acelasi tipar. Undeva trebuie sa se strice o rotita. Deh, dileme...si mirari.

miercuri, 1 februarie 2017

Dumnezeu facebook

Pe facebook este chiar Dumnezu! Ne da de toate...Avem spovedanii pe fata si in vazul lumii, maestrii spirituali ce granguresc grangureli si gogosi impreuna cu ucenicii, avem si poze cu copii, femei frumoase si barbati musculosi, deci nu trebuie sa ne mai intemeiem o familie. Avem poze cu case si gradini, paduri, retete diverse. La sfarsitul unei zile de ciripit pe fb esti satul caraba si incepi chiar sa te ingrasi de la prajiturile din grupurile culinare. Daca-ti cumperi un scaun confortabil poti chiar dormi cu capul pe tastatura. Dumnezeu facebook isi iubeste supusii si proiecteaza chiar acum tastaturi moi, umplute cu pene de mistret. Nu, nu de mistret, ca mistretul n-are pene...Cu pene de pinguini a vrut Dumnezeu sa umple tastaturile, dar s-au revoltat iubitorii de animale si veganii, asa ca s-a ordonat umplerea lor cu burete neinflamabil. Fericitul posesor al unui cont facebook poate auzi cand doarme alarma prin care toti locuitorii sunt anuntati ca s-a mai postat o pereche de pantofi ieftini, sau un parfum marca Miamiau. Incaltati si parfumati, facebookienii dorm si mai fericiti, visand momentul in care casa careia i-au dat like 4537658 postaci si likeaci va fi a lor. Are si tigai Dumnezeu facebook. Si new age, teoria conspiratiei, muzica, ecologie, loji masonice, spioni, anarhisti, gospodine ce fac schimb de retete, crestini piosi si crestini doar poleiti cu un strat subtire de polei crestinesc ce se cumpara tot pe facebook. Ce bun e Dumnezeu facebook! Sa-i inaltam cu totii imnuri si ode si sa ne convingem toata familia sa-si faca cel putin un cont. Daca ai mai multe conturi, ocupi o suprafata virtuala mai mare, iar Dumnezeu te alege vataf, sau vladica, ori macar paharnic ce le toarna in cupe locuitorilor ambrozie si miere, lapte, vin fin, ori chiar votca pentru infiltratii rusi, palinca pentru ardeleni, tzuica pentru olteni. Marit fie Dumnezeu facebook!

Poveste din secolul XXX

Actiunea se petrece in viitor, intr-o jungla in care bastinasii inca nu aflasera ca s-a terminat si Al V-lea Razboi Mondial. Castigatori erau romanii, iar imnul cantat de toata omenirea era "Noi suntem romani, aici pe veci stapani".Se canta in rusa, engleza, maghiara, araba, turca si in toate limbile pamantului, mai putin in limba ticutocubinkibinki. Din acest motiv fusese trimis un lingvist roman in jungla, cu o plasa mare de prins fluturi in mana. Bastinasii erau mici, cam cat o pasare colibri, asa ca n-a fost o expeditie prea grea. Au incercat toate metodele romanii sa-i invete limba, sau sa-l invete pe el limba romana, ca sa poata canta si tribul impreuna cu vraciul minunatul imn. In secolul urmator, omenirea scazuse in inaltime si canta imnul romanesc cam asa:" Ninki noi sinki voi tinki boi".
Morala povestii: lasa oamenii sa cante cum vor ei, altfel va iesi o disonanta cumplita.
Povestea este SF
Specific asta ca sa nu creada romanii care cred cam orice ca acesta ar fi viitorul si sa umble de pe acum cu nasurile pe sus.