tag:blogger.com,1999:blog-44003039603067965922024-03-16T23:14:53.076-07:00Poveşti pentru copii şi pisiciMaria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.comBlogger114125tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-46762102279456065302017-07-04T10:53:00.002-07:002017-07-04T10:53:48.704-07:00Ciel<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGREV8lg4yuCQaux_LPv9MTLYCpmx17RUVyE6PA_qolBveeEpxPDR9NyMSlMCzN69mg8ZjOj3xihRth1cHZnB0JVAoy0YdrgmZS6K-gae1_Vv4pJW_0twFEN8Pu5ElT38P7X48Sguwdjc/s1600/Fotografie0348.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGREV8lg4yuCQaux_LPv9MTLYCpmx17RUVyE6PA_qolBveeEpxPDR9NyMSlMCzN69mg8ZjOj3xihRth1cHZnB0JVAoy0YdrgmZS6K-gae1_Vv4pJW_0twFEN8Pu5ElT38P7X48Sguwdjc/s320/Fotografie0348.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkUfkNtqaUnzpxMyjk6M2Y7sgV7YrNF7ZFf_f0CArCJe22AB3oJCq2tUURFI4dVqfS_5GDmWsQBanmDkYh8tc8whLUNNGOb33V-zAlOF4kowBQr65V_4vZB4lD51klb0XYqvwBKegMIng/s1600/Fotografie0349.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkUfkNtqaUnzpxMyjk6M2Y7sgV7YrNF7ZFf_f0CArCJe22AB3oJCq2tUURFI4dVqfS_5GDmWsQBanmDkYh8tc8whLUNNGOb33V-zAlOF4kowBQr65V_4vZB4lD51klb0XYqvwBKegMIng/s320/Fotografie0349.jpg" width="240" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-37231791458500068892017-05-30T21:13:00.001-07:002019-04-08T01:35:54.873-07:00Au venit americanii! Episodul III <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Un soim beat de la aburii namastieni ridicati in aer din distileria alchimista a Carcavuliei a adus zvonul in ograda cu animale: Romania va fi centrul spiritual al lumii!<br />
Uuuai, pfffuai, ohoho, ce mandre pene de cocos au crescut prin ograda. S-a inceput curatenia generala: gunoiul de sapte metri a fost varuit, zidurile pe jumatate daramate au fost acoperite de desene in culorile curcubeului si simboluri din toate colturile lumii.<br />
Mai ramanea de facut un singur lucru: sa fie ales un domn unificator dornic sa domneasca in mirosul de distilerie si peste stratul gros de jeg. Multi au dorit. Obisnuiti cu duhoarea proprie n-au simtit-o pe cea din ograda. Mai ales ca s-a folosit multa tamaie si s-au comandat tone de betisoare parfumate.<br />
Si a inceput circul....<br />
Si leul romanesc s-a transformat treptat intr-un pisoi batut de toti.<br />
Imnul national devenise o compozitie dizarmonica de iti tiuiau urechile si te lua cu greata.<br />
Noi, salbaticii bastinasi, nedusi pe la inaltele scoli de initiere priveam cu speranta in sus, spre boierii unificatori cu miros de smirna, tamaie si alte arome.<br />
Si a inceput cersetoria:<br />
-Boier Cutarescu, cerseam noi la Namastianul aflat in topul celor cu sansele cele mai mari de a ajunge Marele Unificator de Carton, tara e pe marginea prapastiei, copiii se imbolnavesc, animalele sunt ciomagite pe strada, cele salbatice au devenit prilej de distractie pentru straini si autohtoni viteji, se rad padurile, sunt umiliti batranii.<br />
- Carcavule de doi lei! a raspuns Namastianul cu nasul cat trompa elefantului, indesandu-si in portmoneu castigul urias din ziua aceea. Vanduse 2543769 mantre si doua kg de parfum ametitor.<br />
- Boier Crestinescu, am jelit noi mai departe, la urmatorul din lista, Romania e pe duca, degeneram.<br />
-Carcavule de doi lei si spovediti-vaaaa de pacateeeee, aleluia, aleluia, Domnul a dat, Domnul a luat, nu fiti lacomi si pofticiosi ca e mare pacaaaat!am primit raspuns smerit.<br />
- Boier Masonescu, mizeria nu se baga sub covor, am jelit in fata Maretului Curat Murdarus Atoatestiutescu.<br />
- Carcavule de doi lei si zbang o palma ca desert!<br />
Si uite asa Romania a devenit Carcavulia, simbolul national e pumnul asezat langa secera, ciocan, dragon, lup, sarpe, cruce, inima si altele. E concurs: cine da mai tare cu simbolul sau in capul unui nesupus castiga trei trepte in ierarhia celor aflati in competitie.<br />
Dar nu-i nimic, au venit americanii! Ei sunt poporul cel mai democrat din univers, galaxie si Calea Lactee. Prin Romania vor curge laptele, mierea, Cola, pop corn, ciocolata, guma de mestecat, tancuri, munitie de razboi si multe alte minunatii. A venit Mos Craciun!</div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-7819054182288315812017-05-29T07:30:00.004-07:002017-05-29T07:32:25.566-07:00Au venit americanii. Episodul IIAmericanii sunt poporul cel mai puternic, destept si democrat din univers. Consuma steroizi si au muschi de Superman.Ei nu vin niciodata cu un singur scop. Nu te poti deplasa de florile marului pe partea cealalta a pamantului. Cu ceva trebuie sa te alegi. Timpul inseamna bani, banii nu au miros. Deslusim uneori miros de petrol sau autostrada, dar este doar o iluzie. Unii spun ca totul se petrece doar in mintea noastra, asa ca venirea americanilor e pur imaginara. Ca si frica de masina cu inghetata. Fugim cand o auzim. Melodia aceea ne aminteste de filmele horror cu vanzatori de inghetata deghizati in clowni. Dar ne place masina cu sare. E distractiva reclama:<br />
- Avem sare! Sare drob, sare la sac!<br />
Am cumparat un sambure mic de sare drob. O sa-l pun in pamant si o sa am propriul copac cu sare. Am auzit ca americanii vor sa ne fure Marea Neagra. Cred ca invidiosii de rusi au lansat zvonul. Americanii sunt cel mai cinstit popor din galaxie.<br />
Cand eram mici si sapam ca prostutii prin pamant cu lopetelele, gaseam mereu un acoperis de american. Aveam grija sa nu spargem tiglele acoperisurilor de americani. Poate ca am facut noi ceva rau atunci de au venit acum sa ne ia marea cu sarea? Am ascuns samburele de sare sub limba, ca nu se stie cine te toarna la CIA. Cand va fi momentul prielnic o sa-l plantez. Altfel vom manca doar mancare fara sare. Indulcita cu zahar si miere. Vom transpira miere!<br />
Nu am inteles inca in ce fel ne vor lua marea, salinele, padurile si gazele de sist. Ar fi doua variante: ori sapa o groapa adanca pe sub mare, saline, paduri si pungile cu gaze si apoi le transporta agatate de niste elicoptere uriase, ori scot dopul marii si aceasta se scurge direct in America. Salina si padurea nu se pot scurge, asa ca le vor transporta agatate cu carligul de elicopterul cel urias. Dar mie nu-mi pasa. Daca ei sunt poporul cel mai democrat, pacifist si cinstit din Calea Lactee, sa ia tot! Oricum eu am ascuns sub limba gruntele de sare si voi manca bucate cu sare si nu doar cu miere.<br />
<br />Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-1288432909613755142017-05-28T21:59:00.000-07:002017-05-28T22:14:07.266-07:00Au venit americanii!Pacat ca au murit bunicii calcati in picioare de rusi. In sfarsit, au venit americanii. Au desfasurat deasupra Romaniei drapelul lor cel democrat si pacifist si-au pus-o de-un razboi. Doar copiii nu au aflat pana acum ca pacea se face cu razboi. Cu siguranta, Romania e pamant binecuvantat!L-au cuvantat multi si, deasupra drapelelului american, e o mare de cuvinte. Dupa Revolutie, vazand cat de saraci si needucati suntem, filantropi din toate colturile lumii au inceput sa parasuteze daruri. Copiii chiar au crezut ca a venit si Mos Craciun dupa Mos Gerila. Parintii i-au luat repede de mana si i-au trimis la joaca. Pentru ei venise Mos Craciun. Micii puteau sa isi puna pofta in cui. S-au parasutat reviste porno si de tantra yoga pentru incultii de parinti care nu aflasera cum se fac copiii. Unele pachete erau invelite in staniol roz si ascundeau cutiute muzicale ce repetau la nesfarsit mantra aum. Pana te apuca nebunia, puneai mana pe un ciocan si faceai zob cutiuta. O batrana tocmai plecase sa-si munceasca porumbul cand a venit urmatorul transport cu daruri. Un suvoi de silicon i s-a revarsat din cer acoperind-o de sus pana jos. A devenit atat de frumoasa si tanara incat nu a mai vrut sa fie taranca. Si-a parasit mosul ce a refuzat perfectiunea si a plecat in tromba la oras pe motocicleta unui june fost batran siliconat. S-au inscris la circul ANATECOR si au luat lectii de zbor. Parasuteaza acum pachete promotionale de alchimie spirituala. Sa invete si taranii aceia cum e cu transformarea omizii in fluture si cum e cu albinutele ce culeg polenul din care alchimisti zambitori transforma sanatatea in bani. Cele mai grele pachete cazute din cer au fost cele cu invataturi cabalistice. Alea au frant cateva grumazuri. Ca sa se deosebeasca de cele fluflu, usurele si rozalii ale Monicai Visan si Alinei Badic, cele cabalistice au fost colorate in maroniu verzui inchis. Acum toti stiu sa-si fereasca tartacutele cand cad. Ne-am culturalizat. Acum stim si simbolistica dacicio-curcico-gainico-zamolxianico-zdronc! Da, e cu zdonc! Unii rebeli au refuzat noua religie de partid si de stat si n-au mai primit in dar decat pachete in care erau ascunse pietroaie. Asa le trebuie nepatriotilor! Cine nu e cu ei nu e cu ei si trebuie starpit! Oreste si Roxin si-au ascuns mustatile musca sub un strat gros de pudra si-i fac cu ochiul Alinei Badic. Ea e culturistul cel mai culturalist si alchimist. A reusit sa faca o potiune magica din toate. Crestinismul se vinde in acelasi pachet promotional cu alunitele de pe corp ce ne dau in vileag caracterul, cu visele si interpretarea lor si cu astrologia. Alina Badic le face cu ochiul sfintilor de serviciu de la Antena 3. Lidia Fecioru il priveste in ochi pe numerologul cel mustacios si-i transmite telepatic: vorbeste repede, nu face mari pauze intre cuvinte, altfel se prind telespectatorii ca iar le vindem gogosi! <br />
Doaaaamne, cati salvatori!<br />
-Doamne, am o intrebare: de ce n-ai venit doar Tu fara ei?<br />
Da, stiu. Ai venit. Tu esti Tu, ei sunt ei. Fiecare cu cadoul sau. Multumesc,Doamne, ca nu esti si Tu un pachet rozaliu din care urla mantra aum! N-as fi stiut unde sa mai fug. Tu Stii ca tot fug de-acasa ca sa te caut. E meteahna din copilarie. Fug de uratul ambalat rozaliu, verzuliu, maroniu si chiar auriu care incearca sa Te imite.<br />
<br />
<br />Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-88114324518559626982017-03-26T11:19:00.000-07:002017-03-26T11:19:21.679-07:00Sacrificiul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrO_Lb03-HXEnakrEIeHYvqMqX5LahR0wvwZwZ-qBsWXzSoFHSFjQ4ZX-SGnF8X3-eRn03xcv7SWUbnOrECla1CKW0C5_EUtzVu85v2HTg4QIXCEozJ9GyrPdK2rs61oz707236oU-8qY/s1600/Fotografie0312.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrO_Lb03-HXEnakrEIeHYvqMqX5LahR0wvwZwZ-qBsWXzSoFHSFjQ4ZX-SGnF8X3-eRn03xcv7SWUbnOrECla1CKW0C5_EUtzVu85v2HTg4QIXCEozJ9GyrPdK2rs61oz707236oU-8qY/s320/Fotografie0312.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Vacile Domnului s-au strans la sfat. Nimic nu le mai iese asa cum erau obisnuite in indelungata istorie. Poate ca Dumnezeul lor dorea un sacrificiu? </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Dumnezeul lor era doar inchipuit si orb, asa ca nu-si dorea nimic. Dar vremea schimbatoare si planurile erau date peste cap si nu era timp de gandit. Mai ales ca nici nu gandisera de mult timp. Erau obisnuite sa traiasca de azi pe maine, cu burta la soare. Bancile pline ochi de achizitii convenabile, politica mergea ca unsa dupa regulile inscrise in cronicile milenare. Asa ca...doar un sacrificiu le mai ramanea ca solutie. O biserica din lemn si un sacrificiu. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Au chemat acarieni, calfe si zidari si le-au expus maretul proiect. Trebuia sa fie unica, filigranata si sa se vada din satelit. Gandeau Vacile ca asa cum se vede din satelit o va vedea si Dumnezeul Vacilor Domnului si-i va placea ce va vedea. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Toata lumea stie ca ele sunt zgarcite si nu ti-ar da cheile de la camari nici picate cu ceara. Acarienii, morti de foame si rupti in nadragi de saraci, au mancat mai mult decat trebuia din lemn, iar filigranul a devenit o uriasa gaura. Azi au papat un pic, maine inca un pic...mmmmm....era bun lemnul la gust! Adus tocmai din Zandaluzia, dulce si moale...mmmmmiam!</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Cand seful arhitectilor a vazut prapadul era prea tarziu...Tocmai venise nervos de la o vanatoare de dornici de sacrificat pe altarul bisericii si venise cu mainile goale. In afara de cateva broaste raioase si un iepure surd, chior si nauc, nu se prinsese nimeni in lat. Tuna si fulgera atat de tare cocotat pe schele, incat acarienii au rupt-o la fuga in timp ce prea de tot filigranata constructie se prabusea.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Au gandit toti ca e semn rau si au renuntat la ideea de sacrificiu. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
-Doar nu suntem in Evul Mediu, zise o Vaca a Domnului devenita inteleapta de la o bucata de lemn ce-i cazuse in cap.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Au plecat sa-si dreaga moralul cu cate o cupa cu roua, la bodega Paradisul Fiscal al Vacilor Domnului.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Asa am scapat de o superstitie si de sacrificii. </div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-1834505023978604952017-03-17T11:53:00.000-07:002017-03-17T23:02:48.645-07:00Poveste de anul trecut<div style="text-align: justify;">
De prin Gradina Maicii Domnului...<br />
<br />
Auzind un zvon, cum ca Dumnezeu ar iubi doar lemnul si piatra, cativa barzauni au transmis sonor, nazal, vestea prin toata ograda. Vacile Domnului iesisera la soare pe o butura roasa de timp. S-au inarmat pana in robe si dinti si s-au asezat la panda. Furnicile n-au mai avut voie sa treaca pe acolo decat cu viza si pasaport si semnand o declaratie pe proprie raspundere ca nu vor trada niciodata lemnul si piatra pentru un fir de iarba sau o floare, o sticla, o picatura de apa...</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVuIR-WS-qQDM0SyTcDzWeJajDCscLfWfMT9YHIPduuSdMcXChqfErwrvfp5IXuxfKEbAkusmzQGdLryNuQCKLVwO1-x-UsBTnro2DaoG5OoWspGEHTby4kCtBcWdG5cKW6mDvSiM2t74/s1600/Fotografie0310.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVuIR-WS-qQDM0SyTcDzWeJajDCscLfWfMT9YHIPduuSdMcXChqfErwrvfp5IXuxfKEbAkusmzQGdLryNuQCKLVwO1-x-UsBTnro2DaoG5OoWspGEHTby4kCtBcWdG5cKW6mDvSiM2t74/s320/Fotografie0310.jpg" width="240" /></a></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNy2-ZRFCEQsvcsCAflCeBhMOvInjigZs9qn13KKNCqxjsHr05vqZJC8lrBcwDbJdKkEHLqBwnxNNR7YZQJ-trMPJ4c5SRX0QqSyubSev5bSi68lHit7lNa3qrl0Awg9Y64rIMhTEC2hI/s1600/Fotografie0309.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNy2-ZRFCEQsvcsCAflCeBhMOvInjigZs9qn13KKNCqxjsHr05vqZJC8lrBcwDbJdKkEHLqBwnxNNR7YZQJ-trMPJ4c5SRX0QqSyubSev5bSi68lHit7lNa3qrl0Awg9Y64rIMhTEC2hI/s320/Fotografie0309.jpg" width="240" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: justify;">Vazand-o pe Fleure mirosind visatoare florile, Vacile Domnului au facut plangere la Cenzorul sef. Asa ceva era inadmisibil! Speriati de amploarea scandalului, emisari de pe buturugile straine au venit la fata locului cerand pedepsirea lui Fleure si a barzaunilor eretici. S-a asternut uitarea, cativa au lasat nasurile in jos, rusinati de scandalul iscat. Pisicile miros in continuare florile si se catara peste tot. Cenzorul sef le priveste manios, trecand intr-un carnetel numarul blasfemiilor si al incalcarii cutumelor. A ajuns deja la pacatul cu numarul 34567214, numit: Neascultare, harjoana in postul Pastelui si mieunat insistent, chicotit pe sub mustati.Cenzorul nu mai pridideste cu numaratul pacatelor,asa ca un broscan cam gras s-a oferit voluntar sa le aduca pe pisici inapoi in dogma. Le tine o cuvantare in fiecare zi despre ce trebuie si ce nu trebuie facut. Vacile Domnului l-au votat sfant si il privesc admirativ cum se incrunta la cei ce chicotesc nesupusi. Toata ograda si-a pierdut bunul simt. Peste tot auzi cuvinte soptite evlavios printre dinti: marlan, proscris, mason tradator, oculta banditilor, hotule si ba tu! Asa a mai trecut un an...Anul acesta a inceput promitator, cu incaierari si mitinguri. Vacile Domnului si-au parasit buturugile si au iesit in poteca purtand pancarte scrise pe frunze. In tabara adversa, barzaunii, furnicile si o pupaza nimerita din greseala pe acolo. Au ales-o manifestantii pentru creasta vizibila si vocea puternica. Vacile Domnului au facut pace cu dusmancele buburuze si s-au organizat in sindicatul numit "De ce voi si nu noi? De ce doar noi si nu si voi? De ce doar ei si noi niciodata?"Numele a devenit slogan si-l canta puii si copiii luati la circul din strada din motiv de lipsa de bone. Bonele n-au vrut sa lipseasca si au protestat impotriva epuizarii prin munca in afara programului. <br />
E frumos in Romania...Mult zgomot pornit din te miri ce.</td></tr>
</tbody></table>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-19828534929033603722017-02-21T11:23:00.000-08:002017-02-21T11:23:58.351-08:00Tertipuri si smecheriiRautatea Buna si Rautatea Rea erau surori gemene. Semanau ca doua picaturi de apa, dar se deosebeau prin zambet. Rautatea Rea era acra pe fata si nu facea niciun efort sa disimuleze rautatea. Rautatea Buna zambea tot timpul si-si construise un chip luminos, folosind un fond de ten potrivit, o penseta cu care isi arcuise frumos sprancenele, obtinand un efect remarcabil. Parea un ingeras ce se mira tot timpul si o zana venita pe pamant direct din norii din vata de zahar. Mergeau de mana tot timpul. Una acra, alta zambitoare. Contrastau si tocmai aceasta ii facea pe oameni sa nu fie atenti cand le dispareau portmoneele, prajiturile direct din fata la cofetarie. Dispareau culori, carti, orice...Cum toata lumea o banuia pe Rautatea Rea de proaste apucaturi, niciodata nu era cautata in geanta Rautatea Buna. Desigur, imparteau totul in mod egal, razand pe ascuns de naivitatea pagubitilor. Unii aplica metoda in afaceri, spiritualitate, politica si chiar in politie. Mici tertipuri si gainarii, intr-o lume in care bazinul cu idei a secat. Cum sa-si mai procure oamenii placerile? Unii spun ca aceasta e dovada de inteligenta si adaptare la economia de piata si criza economica. Altii zic ca este o metoda ce nu duce nicaieri, pentru ca duce la inflatie. Nu poti tipari bani fara acoperire valorica si nici nu poti repeta la nesfarsit acelasi tipar. Undeva trebuie sa se strice o rotita. Deh, dileme...si mirari.Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-87376298897085753572017-02-01T23:21:00.002-08:002017-02-01T23:21:48.517-08:00Dumnezeu facebookPe facebook este chiar Dumnezu! Ne da de toate...Avem spovedanii pe fata si in vazul lumii, maestrii spirituali ce granguresc grangureli si gogosi impreuna cu ucenicii, avem si poze cu copii, femei frumoase si barbati musculosi, deci nu trebuie sa ne mai intemeiem o familie. Avem poze cu case si gradini, paduri, retete diverse. La sfarsitul unei zile de ciripit pe fb esti satul caraba si incepi chiar sa te ingrasi de la prajiturile din grupurile culinare. Daca-ti cumperi un scaun confortabil poti chiar dormi cu capul pe tastatura. Dumnezeu facebook isi iubeste supusii si proiecteaza chiar acum tastaturi moi, umplute cu pene de mistret. Nu, nu de mistret, ca mistretul n-are pene...Cu pene de pinguini a vrut Dumnezeu sa umple tastaturile, dar s-au revoltat iubitorii de animale si veganii, asa ca s-a ordonat umplerea lor cu burete neinflamabil. Fericitul posesor al unui cont facebook poate auzi cand doarme alarma prin care toti locuitorii sunt anuntati ca s-a mai postat o pereche de pantofi ieftini, sau un parfum marca Miamiau. Incaltati si parfumati, facebookienii dorm si mai fericiti, visand momentul in care casa careia i-au dat like 4537658 postaci si likeaci va fi a lor. Are si tigai Dumnezeu facebook. Si new age, teoria conspiratiei, muzica, ecologie, loji masonice, spioni, anarhisti, gospodine ce fac schimb de retete, crestini piosi si crestini doar poleiti cu un strat subtire de polei crestinesc ce se cumpara tot pe facebook. Ce bun e Dumnezeu facebook! Sa-i inaltam cu totii imnuri si ode si sa ne convingem toata familia sa-si faca cel putin un cont. Daca ai mai multe conturi, ocupi o suprafata virtuala mai mare, iar Dumnezeu te alege vataf, sau vladica, ori macar paharnic ce le toarna in cupe locuitorilor ambrozie si miere, lapte, vin fin, ori chiar votca pentru infiltratii rusi, palinca pentru ardeleni, tzuica pentru olteni. Marit fie Dumnezeu facebook!Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-45899015099626192552016-10-09T20:44:00.001-07:002016-10-09T21:18:02.809-07:00Mirarile meleDaca masoneria din Romania se roaga la acelasi Dumnezeu la care ma rog si eu, de ce buzunarul lor e mai mare decat buzunarul omului de rand? Nu-mi pare o tara in care meritocratia primeaza in jocul obscur al alegerilor. Daca Dumnezeu ar lasa sa lucreze legea talionului, probabil am fi o tara cu cei mai multi ciungi, ologi, surzi, muti din motive de limba taiata. Concluzie: masonii se roaga la un Dumnezeu inventat de ei, partinitor si chior. Din moment ce e un Dumnezeu inventat, inseamna ca nu exista decat ca forma energetica alimentata constant de masoni, adica un idol. Sunt curioasa cum ii va proteja idolul lor in vremuri de restriste si cum le va raspunde la rugaciuni...<br />
Oare si masonii rusi, americani, germani, englezi, papezi, nicinegi, micitoti, netoti si de alte neamuri pretind ca se inchina doar la Dumnezeu si poporul lor? Atunci nu ma mir de ce avem vesnic razboaie si de ce sunt atat de multi dumnezei inchipuiti...Boala masonilor s-a transformat in epidemie, trecand in spiritual. Avem milioane de grupuri spirituale ce pretind ca Dumnezeu este doar al lor si ca sunt detinatorii cheilor spre Paradis. Nu conteaza ca lumea apartine urmasilor, adultii atoatestiutori si degraba uitatori de repetabilitatea istoriei sa se distreze, imbuibe, sa-si creasca Ego-ul de zei chiori si surzi la suferinta omului de rand si a copilului ucis in razboi. Lacrimile copiilor-apa sfintita ce arde sufletele neghiobilor in ceasul de pe urma, cand timpul nu va mai avea rabdare cu mincinosii.Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-6185009044811910332016-05-17T10:44:00.001-07:002016-05-17T10:44:01.961-07:00ParvenitismMasoneria din Romania este o cocota batrana ce si-a acoperit ridurile cu un strat gros de pudra si incearca sa se marite cat mai bine. Craiul? Orice fante venit din afara tarii. In lada de zeste, masoneria ascunde zestrea poporului roman.Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-50264498512517389932016-02-18T04:28:00.002-08:002016-02-18T04:32:57.343-08:00 Mărul<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Georgeta privea
năucită în poşeta din care scosese capul un viermişor. Scapă poşeta în praful
de pe trotuarul lipicios de la gumele şi scuipăturile trecătorilor ce înjurau
ca la uşa cortului, când treceau pe lângă vitrinele cu obiecte scumpe spre care
privise şi Georgeta înainte ca viermişorul s-o sperie.</div>
<div class="MsoNormal">
-Scuzaţi-mă, doamnă, n-am vrut să vă sperii. Nu muşc. Decât
din mărul din poşeta dumneavoastră. Dar doream să ştiu cât este ora afară.</div>
<div class="MsoNormal">
-Afară? Affffar<span lang="RO">ă</span>?
Cum adică affafară? Aici este afară, răspunse Georgeta cu dinţii clănțănindu-i
şi privind atentă în jur, să n-o vadă vreun cunoscut comunicând cu un vierme.
Ştia multe despre comunicare, pentru că făcuse nişte cursuri de specializare în
arta comunicării. Dar nu le explicaseră comunicarea cu viermii şi nu ştia că
aşa ceva este posibil.</div>
<div class="MsoNormal">
-În măr este înăuntru. În poşetă este afară. În afara
poşetei este şi mai afară. În poşetă este ora 12 fix, pentru că am văzut pe
telefonul dumneavoastră. Doream să mă asigur că ceasul Universului nu s-a
defectat şi este aceeaşi oră în măr, în geantă şi în afara genţii.</div>
<div class="MsoNormal">
-Şi dacă s-ar fi defectat, ce-ai putea face? întrebă Gergeta
printre dinţi, văzând că bătrânul cerşetor de lângă vitrină o priveşte cu
interes.</div>
<div class="MsoNormal">
-A, nimic, dar mă plictisesc şi-aş vrea să mă transform mai
repede. În plus, mărul acesta este plin de pesticide şi mă tem să nu-mi
afecteze transformarea.</div>
<div class="MsoNormal">
-Mă scuzaţi, spuse Georgeta. Data viitoare o să cumpăr mere
fără pesticide.</div>
<div class="MsoNormal">
-Oricum, nu contează. Eu m-am născut în acest măr, aşa că
mi-e egal dacă data viitoare cumpăraţi mere sănătoase.</div>
<div class="MsoNormal">
Văzând privirile cerşetorului aţintite asupra sa, Georgeta
luă hotărârea să se descotorosească de măr, cu locatarul său cu tot. </div>
<div class="MsoNormal">
-Nu mi-aţi răspuns la întrebare, îi zise viermişorul,
privind-o în ochi ca un căţeluş de pripas.</div>
<div class="MsoNormal">
Atinsă în coarda inimii atât de cântată în romanţe şi
cântece de pahar, Georgeta renunţă ruşinată să arunce mărul. Privi ceasul de la
Universitate şi-i confirmă locuitorului din poşetă că este aceeaşi oră peste tot şi ceasul
Universului pare în regulă.</div>
<div class="MsoNormal">
-Uf! răsuflă uşurat viermele. Sunt fericit să aud asta.
Înseamnă că mă voi transforma la timp. Şi pentru că tot ne-am cunoscut, să mă
prezint: numele meu este Calomfir şi provin dintr-o familie de dăunători
renumită în toate livezile de mere. De fapt, nu suntem dăunători, suntem
inspectori în calitatea fructelor. Prezenţa noastră confirmă faptul că fructul
nu este otrăvit. Din perioada Albei ca Zăpada facem asta şi a devenit deja o
tradiţie. Numai că din ce în ce mai puţine fructe sunt netratate şi ne-am
adaptat şi la cele otrăvite. Poate de aceea am învăţat să vorbim. Este o
mutaţie genetică menită să ne ajute în comunicarea cu oamenii.</div>
<div class="MsoNormal">
-Şi mai comunicaţi şi cu alţi oameni, sau numai cu mine?
întrebă Georgeta, ca să verifice dacă are halucinaţii de la pilulele împotriva
gastritei, sau discuţia aceasta are loc pe bune.</div>
<div class="MsoNormal">
-Ooo, da! Comunicăm cu lucrătorii din ferme, cu vânzătorii,
cu inginerii. Cu inginerii facem chiar afaceri. Îi învăţăm diverse lucruri
utile, iar ei nu mai tratează livezile. După aceea, banii câştigaţi din
vânzarea pesticidelor spre alte livezi îi împărţim în mod egal.</div>
<div class="MsoNormal">
-Şi ce faceţi voi, viermişorii, cu banii? începu să râdă
Georgeta, auzind o asemenea năzbâtie. Mi-ar plăcea să fac afaceri cu voi, zise,
privind îndelung spre inelul cu piatră roşie din vitrina cu bijuterii. Şi-l
dorea de mult timp, dar avea cheltuieli uriaşe şi nu-şi permitea acel mic moft
atât de scump.</div>
<div class="MsoNormal">
-Nu facem nimic cu banii. Îi depozităm în locuri ascunse,
pentru când vom deveni oameni.</div>
<div class="MsoNormal">
-Cum să deveniţi oameni?! scapă încă o dată Georgeta geanta
din mână. Şi cum o să vă deosebiţi de noi, ceilalţi?</div>
<div class="MsoNormal">
-În primul rând, de ce să ne deosebim? În al doilea rând,
vom deveni oameni în urma tratamentelor de modificare genetică practicată în
laboratoarele de tot felul. Deja ştiu câţiva cărăbuşi care au devenit oameni de
afaceri. Banii dosiţi le-au prins bine după transformare. Nu poţi pleca de la
zero într-o afacere.</div>
<div class="MsoNormal">
Speriată de perspectiva ca viermele să se transforme în om
chiar în casa ei, Georgeta vru să arunce din nou mărul. Dar simţul afacerilor o
făcu să renunţe la câinosul gest. </div>
<div class="MsoNormal">
-Dacă te iau acasă la mine şi te ţin până te transformi,
împărţim banii pe jumătate? Îmi doresc atât de mult acel inel…</div>
<div class="MsoNormal">
-Desigur, spuse Calomfir. Şi ar fi chiar mai bine, ca să
înmulţim banii, să ne deschidem un magazin cu bijuterii.</div>
<div class="MsoNormal">
-Ce idee bună! zâmbi larg Georgeta, fericită de norocul ce-a
dat brusc peste ea. </div>
<div class="MsoNormal">
“ Nu tot ce este scârbos aduce ghinion”, gândi, privind
altfel spre viermişor decât o făcuse înainte de toată întâmplarea.</div>
<div class="MsoNormal">
Când să cheme un taxi care s-o ducă acasă repede, cerşetorul
acela, bicisnicul nenorocit, hoţul ordinar îi smulse poşeta din mâna, cu acte
cu tot, cu măr şi viermişor, cu telefon şi cu tot timpul care era înăuntru.</div>
<div class="MsoNormal">
Din ziua aceea, Georgeta face plângeri la poliţie. Aceştia o
ascultă politicoşi şi răbdători şi-i promit că fac cercetări şi că hoţul va fi
găsit negreşit.</div>
<div class="MsoNormal">
“Dar timpul? Dar dacă ceasul Universului se va deregla prin
excluderea din timpul universal a timpului din măr şi din poşetă?”, se molipsi
Georgeta de frica lui Calomfir.</div>
<div class="MsoNormal">
Îşi aminti că timpul este peste tot la fel şi se linişti.
Nimeni nu poate tăia o felie din timp şi să o folosească pentru el. Decât
eventual pierzând timpul, ori grăbindu-se prea repede, ori prea încet, ori
deloc. Speriată de ce gândeşte şi de faptul că fobia părea să se amplifice,
Georgeta merse la farmacie şi cumpără un Amnezoforte, medicament căruia i se
făcea reclamă deşănţată pe toate posturile TV. Atât de deşănţată, încât oricât
de liniştit ai fi, tot îţi vine să-l cumperi. </div>
<div class="MsoNormal">
Şi uită tot Georgeta…Din nefericire, uită şi unde locuieşte.
Noroc că au găsit-o vecinele de apartament dormind pe o bancă în parc. Au
condus-o delicat până acasă, au pus-o în pat şi-au învelit-o cu o pătură.</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Atât am avut de spus despre Georgeta şi Calomfir….</div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-62339497491092141072016-02-17T23:13:00.001-08:002016-02-18T08:37:51.243-08:00Cabaret<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Leonid se ridică de
la masă cu o senzaţie de greaţă. Găina Gina îi adusese în casă un sobor de
pioase găini cu şorţuleţe de gospodine, aşezate peste rochiile înflorate.
Potrivit obiceiului printre găini, florile pe rochii simbolizau grădina, frumuseţea,
desăvârşirea. Şorţuleţele erau albe, bine scrobite, sco<span lang="RO">ț</span>ând un sunet cam aşa: “fâsssssss,
fssssssss…..”</div>
<div class="MsoNormal">
Asta îl făcea pe Leonid să tresară din zece în zece secunde,
pentru că se temea de şerpi de când era mic şi călcase pe unul neveninos, dar
rău de gură. Şarpele îl muştruluise urât de tot, îi jignise inteligenţa şi
capacitatea de a fi cu picioarele pe pământ şi cu ochii pe unde merge. De
atunci, renunţase la visul de a se face biolog şi-şi alesese plictisitoarea
meserie de conţopist în cancelaria găinilor bucătari. Copia cu atenţie şi
caligrafic noile reţete de bucătărie, scria condica de prezenţă, scria lista de
cumpărături…</div>
<div class="MsoNormal">
Muncă de rutină, dar o împlinea conștiincios, cu un scris
caligrafic, în care “O” avea o codiţă înflorată inimitabilă, “B” arăta mereu ca
un domn botos şi burtos îmbrăcat în redingotă prea mică pentru importanţa sa.
Pe “A” îl desena mereu cu mare grijă, ca pe un crai zvelt şi impunător. Era
mândru de munca sa şi ţinea prelegeri în
familie despre modestie şi lucrul bine făcut. Dacă o litera ieşea în afara
spaţiului desenat cu grijă cu rigla, toată ziua tăcea morocănos şi umplea
pagini întregi cu litera rebelă şi poznaşă, până când aceasta, de frică,
rămânea fixată în chenarul ei. Avea un coşmar care se repeta mereu: </div>
<div class="MsoNormal">
“Şarpele din copilărie îi speria literele şi acestea, ca
nişte cai nărăvaşi, săreau şi nechezau , ieșind pe fereastră şi zburând spre
lună. În ziua următoare nu mai avea cu ce să-şi scrie reţetele de bucătărie şi
era dat afară din slujbă. Şarpele îi rânjea în nas cu o figură zeflemitoare,
şi-i spunea: </div>
<div class="MsoNormal">
-Vezi? Ţi-am spus eu că n-o să faci mare brânză în viaţă?”. </div>
<div class="MsoNormal">
La această replică se trezea mereu şi niciodată nu a aflat
continuarea coşmarului. Doar că a rămas cu nişte fixuri. Nu suportă foşnetul
şoarțelor scrobite, nici brânza, pentru că-i amintea de eşecul despre care îi
sâsâia şarpele din coşmar şi, mai nou, nu mai suporta supa de găină, pentru că
găina Gina îi susura, fluturând din gene, un proverb fără noimă: “Găina bătrână
face ciorba bună”. Şi lui nu i se părea că ciorba gătită de găina Gina era mai
altfel decât alte ciorbe. Tot o ciorbă. Încă prea grasă pentru gustul lui.
Privea tăcut la grăsimea de un lat de palmă de deasupra ciorbei şi la bucata de
brânză de capră căreia Gina-i spunea preţios şi suav “Frrrrrommmaaaajjjjjă”. Cred
că atunci ceva a sărit de pe axul stabilităţii sale. Ca un bezmetic, a înşfăcat
supa şi a pus-o în capul bietei Gina, ce îl privea uimită, cu mâna pe telefon.
Nu ştia dacă să sune la balamuc. Nu îl văzuse niciodată în starea aceea şi se
gândea că o fi de la vântul cel ciudat care se dezlănţuise de câteva zile. Cu
tăieţeii din ciorbă în par, Gina era şi mai nesuferită. Părea un clovn care
privea impertinent pe sub perucă, încercând să stârnească râsul. Când Leonid a
înşfăcat bucata de brânză de capră şi a aruncat-o pe fereastră, Gina a rupt-o
la fugă fără să mai sune la balamuc. După ea, foşnind şerpeşte, au fugit şi
restul șoarțelor scrobite.</div>
<div class="MsoNormal">
Abia după plecarea lor, în liniştea desăvârşită, şi-a dat
seama cât de bine era…Numai că o bucurie nu ţine niciodată prea mult. Pe
fereastra larg deschisă, auzi o voce zeflemitoare: </div>
<div class="MsoNormal">
“În criza asssssta tu arunci brânza pe geam?”</div>
<div class="MsoNormal">
Nici n-a trebuit privească. Recunoştea vocea şarpelui dintre
toate vocile zeflemitoare auzite vreodată. Avea un timbru unic, ca de soprană
strânsă prea tare în corset.</div>
<div class="MsoNormal">
A crezut că visează şi s-a mirat că nu visează în pat.</div>
<div class="MsoNormal">
-Nu, de dată aceasta nu visezi. Am venit să-ţi propun o
afacere, dacă vrei să scapi de coşmar. Împărţim câştigul frăţeşte.</div>
<div class="MsoNormal">
-Şi ce afacere îmi propui, spuse repede Leonid, gândind că
tot e mai bine decât nimic, să facă o afacere cu şarpele şi să scape şi de
fobie.</div>
<div class="MsoNormal">
-Deschidem împreună un cabaret. Doamnele care au tulit-o pe
uşă afară pot fi dansatoare seara, bucătărese ziua, ospătari…</div>
<div class="MsoNormal">
Viziunea cu găina Gina dansând cancan şi arătându-şi pulpele
groase în fiecare seară pe scenă şi foşnetul a zeci de şorţuleţe scrobite, fâsssssssssssssssss,
fssssssssssss, îl făcu pe Leonid să se trezească brusc din somn.</div>
<div class="MsoNormal">
-Doamneeee, iar visez vise-n vise!</div>
<div class="MsoNormal">
Şi plecă în lumea largă, fără să lase un bilet de adio
familiei, să studieze varanii, sperând ca o fobie mai mare să-l vindece de cea
mică. Copiii şi soţia l-au dat dispărut şi i-au moştenit averea. Se spune că
şi-au deschis un cabaret. Găina Gina este patroană şi se ocupă cam de toată
afacerea.</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-20259582138919287532016-02-10T23:12:00.000-08:002016-02-12T09:33:29.896-08:00Comis-voiajorul Lampadie<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
-sau
despre cum nu şi-a făcut Cela curat în pod-</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Cela Cercela privea
pe ferestr<span lang="RO">ă</span>, gândindu-se că
trebuie să gătească ceva.Era puţin absentă, nu avea chef de bucătărie.Mai
degrabă ar fi vrut să deretice în pod.</div>
<div class="MsoNormal">
Comis-voiajorul
Lampadie pătrunse în grădina întunecoasă, prin locul ce ţinea loc de
poartă. Avea o valijoară verde, plină de
tot felul de mărunţişuri...</div>
<div class="MsoNormal">
Ciocăni discret în
uşă, apucând inelul din nasul taurului din metal argintiu lipit pe uşa din
faţă.</div>
<div class="MsoNormal">
- Doamna nu primeşte vizite astăzi. Doreşte să facă ordine
în pod, îi spuse taurul cu o voce subţirică, privindu-l perves în ochi şi
zâmbind ticălos, văzând cum comis voiajorul o rupe la fugă.</div>
<div class="MsoNormal">
Fără să aibă habar de ce în ultimul timp n-o mai vizita
nimeni,Cela urcă în pod, pe scăriţa în spirală, cu trepte din lemn de trudardin,
un copac ce creşte doar în pădurile amazoniene. Strămoşul care îi lăsase moştenire
casa, taurul de pe uşă şi colecţia de scoici, timbre şi pietre colorate adusese
cu el şi lemnul din scară. De fapt, era chiar scara pe care strămoşul îşi
rupsese gâtul şi amintirea această îi provoca frisoane. Nu-i plăcea să facă
ordine în pod, dar păianjenii se obrăzniciseră peste măsură. După zgmot, îşi dădu seama că iar încălţaseră ghetele vechi ale matușii Dora, distrându-se
ca la bal. </div>
<div class="MsoNormal">
În timp ce ea îşi făcea curaj să intre în podul necurăţat de
zece ani, să-l urmărim puţin pe
comis-voiajorul Lampadie....</div>
<div class="MsoNormal">
Cu o batistă murdară, Lampadie îşi şterse broboanele de
sudoare de pe frunte. Era a doua întâmplare ciudată din ziua aceea. Prima
fusese chiar la micul dejun, când, scoţând una din sticluţele din valijoară, pe
care scria “sirop de tuse”, sticla pufni dispreţuitor, scoţând o bulă de sirop
gros:</div>
<div class="MsoNormal">
-Parcă n-am şti că este apă de ploaie. Adică sunt apă de
ploaie, că despre mine, siropul de tuse, este vorba. Sau poate că sunt vorbă?
Nu contează…Sunt ori vorbă ori sirop. N-o să mă fac acum şi academician, să
desluşesc tainele cuvintelor şi propria-mi taină. Sunt ceea ce sunt. </div>
<div class="MsoNormal">
Scapă sticluţa din
mână, convins că i se trăgea de la peştele vechi mâncat aseară la bodega din
colţ. Prietenul său, Lupidie, tot comis-voiajor, îl ademenise acolo nu din prietenie,
ci ca să vadă ce mai vinde şi la ce preţ, ca să-i fure clienţii. Desdemona,
noua iubită a lui Lupidie, vorbea tare şi repede, aşa cum o învăţase, ca să-i
abată atenţia lui Lampadie de la motivul real al întâlnirii. Se pare că-i şi
înlocuiseră câteva dintre produse. Altfel nu-şi explica de ce, pe sticla în
care ar fi trebuit să scrie “sirop pentru digestie” scria cu litere chirilice
“sirop de tuse”. Şi de ce chirilice? Doooomne, este clar că e o conspiraţie!
Prietenul Lupidie intrase într-o conspiraţie mondială, menită să distrugă
breasla autohtonă a comis- voiajorilor patrioţi.</div>
<div class="MsoNormal">
Scoase repejor din valiză o sticluţă pe care scria
“somnifer”, convins că doar un somn straşnic îl va vindeca de halucinaţii. Şi
căzu într-un somn lung, în care visă că taurul de pe uşa Celei îl fugărea prin
întunecoasa grădină, încercând să-i vândă o loţiune pentru creşterea părului în
bucle.</div>
<div class="MsoNormal">
Cât timp doarme Lampadie, să o urmărim pe Cela cum deretică
prin pod…</div>
<div class="MsoNormal">
Împinse uşa şi păşi
în întunericul podului. Becul nu mai fusese aprins de mult timp, dar, spre
surprinderea ei, acesta încă mai lumina. Păianjenii se ascunseră în cotloanele
neluminate, lăsând din picioare ghetele mătuşii şi privind temători spre mătura
din mâna Celei. Începu curăţenia temeinic, pândind ca nu cumva vreun pârlit de
păianjen mai veninos s-o înţepe. Aceştia veninoşi nu mai erau de mult timp.
Doar puţină otravă, cât să ameţeşti o muscă. Dar ştiau că Cela nu ştie asta şi
se teme. Luă cu mătura întâi pânzele, strânse pantofii Dorei şi alţi conduri
nepurtati de secole, cu forme caraghioase şi culori care ar fi stârnit bucuria
artiştilor mai excentrici şi pe cea a exhibiţioniştilor ce-şi doresc mereu să
atragă atenţia.</div>
<div class="MsoNormal">
Se gândi să-i dea de pomană. La fel ca şi strămoşii ei,
posesorii de odinioară ai pantofilor, nu era dărnicia întruchipată. N-ar fi dat
niciodată pomană ceva nou, ori o mâncare, decât dacă ea era prea sătulă şi
mâncarea începuse să miroase.</div>
<div class="MsoNormal">
După câteva clipe de gândire intense, cu păianjenii
holbandu-se la ea, hotărî să nu-i arunce si să nu-i dea de pomană. Nu se ştie
niciodată când se organizează un bal mascat, ori o licitaţie cu obiecte vechi
menite să ajute copiii nevoiaşi să-şi facă un rost în lume. Dacă te prezinţi la
o asemenea licitaţie ducând nişte obiecte chiar şi fără valoare, mereu se găsesc
doritori de antichităţi şi prostioare de pus în vitrină. </div>
<div class="MsoNormal">
“Acele obiecte le dau şi celor fără blazon o aură de nobili”
gândi Cela, zâmbind sarcastic şi chiar puţin cu milă, gândindu-se la cei fără
sânge albastru.</div>
<div class="MsoNormal">
“În plus, îmi voi păstra şi eu renumele de filantroapă”
gândi ea rapid. </div>
<div class="MsoNormal">
La socoteli şi memorie nimeni din neam n-o întrecea. Avea
mintea exersată, iubea banii şi obiectele de preţ şi “fără o minte ascuţită nu
le ai niciodată”, zâmbi ea din nou mulţumită de mintea ei brici. </div>
<div class="MsoNormal">
“Neamul nostru a cam scăpătat. Vin din urmă cei cu blazoane
false şi noi rămânem în umbră”, se întristă, vărsând o lacrimă de
autocompătimire, imaginându-se îmbrăcată de la talcioc, cu pantofi la mâna a
doua.</div>
<div class="MsoNormal">
De atâta gândit, o cuprinse oboseala. Hotărî să lase pentru
altă dată curăţenia din pod. Îi privi drăgăstos pe păianjeni şi, cuprinsă de o
milă nesfasită ce-o făcu să cadă într-o stare de extaz mistic datorată
bunătăţii şi milei sale infinite, îi lasă în pace să-şi stăpânească podul.</div>
<div class="MsoNormal">
“ Undeva trebuie să locuiască şi ei, săracii” mai gând, în
timp ce trăgea uşa după ea.</div>
Răsuflând uşuraţi, păianjenii hotărâră să încalţe doar
pantofii de balerină din lada copiilor ce nu mai erau de mult prin casă aceea.<br />
<div class="MsoNormal">
<div class="MsoNormal">
“ Trebuie să fim atenţi, că nu se ştie când se-nfurie dacă
mai facem zgomot şi ne da afară” gândiră la unison şi telepatic păianjenii.</div>
<div class="MsoNormal">
Acum, să vedem ce mai
face Lampadie…</div>
<div class="MsoNormal">
Trezit brusc din
visul cu taurul ce încerca să-i vândă loţiunea pentru păr buclat, Lampadie se
şterse din nou cu batista murdară.</div>
<div class="MsoNormal">
“ E clar, sunt bolnav” îşi spuse temător. Vindea la toată
lumea leacuri, dar el era un fricos notoriu. Îşi verifica limba de câte cinci
ori pe zi, îşi măsura temperatura şi se ferea de toţi oamenii care păreau
bolnavi. </div>
<div class="MsoNormal">
“Trebuie să-mi iau un concediu de odihnă. Până la urmă,
pentru ce strâng banii?Copii nu am, soţie să-mi toace banii nu, deştept sunt şi
cărţi nu-mi mai trebuie, haine… îmi ajung două izmene, două perechi de
pantaloni şi câte două din toate celelalte”, încheie el enumerarea obiectelor
vestimentare, obosit să le gândească pe
toate. Izmenele aveau toate petice. Mama îl învăţase să fie chivernisit şi ştia
să coase, să ţeasă o găurică perfect, încât nimeni să nu observe, ştia să întoarcă gulerul unei cămăşi, să-şi
lustruiască şi lipească încălţămintea…</div>
<div class="MsoNormal">
“Sunt o comoară la casă mea!”, nu se putu abţine să nu se
laude singur, lucru care îi mai ridică moralul.</div>
<div class="MsoNormal">
Hotărât să nu se mai lase invitat nici gratuit de prieteni
la masă, scoase cu greu o sumă din ascunzătoarea secretă din perete şi-şi
cumpără mâncare.</div>
<div class="MsoNormal">
“ Parcă e mult mai bine”, suspină fericit. </div>
<div class="MsoNormal">
Cela Cercela privi pe fereastră, gândindu-se că ar trebui să
facă ordine în pod, dar pentru că nu avea chef să dea ochii din nou cu
păianjenii, se apucă să gătească ceva. Taurul de pe uşa din faţă privea cu ochi
perversi poştaşul ce se apropia pe vârful picioarelor de casă. Acesta se
obişnuise cu sperietura şi sună la uşă, prefăcându-se că nu aude ce-i zice
pehlivanul.</div>
<div class="MsoNormal">
-Aveţi o telegramă! îi strigă el Celei.</div>
<div class="MsoNormal">
Bucuroasă că îi bate cineva la uşă, Cela îl invită la masa
de prânz. Aflase că-i murise mătuşa cea bogată din Austria şi evenimentul se
cerea sărbătorit. </div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Aşa nu s-au întâlnit niciodată Lampadie şi Cela…</div>
<br /></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-12864665189896517782016-02-10T11:02:00.000-08:002016-02-10T11:02:08.581-08:00 Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care rareori se despart<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">
Ai carte, ai parte<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> În pădurea de mesteceni, Valdemar avu parte de
o nouă întâmplare. Într-o casă ciudat concepută, probabil de un architect
nebun, era o hărmălaie de nedescris. Două voci de femei răsunau din casă,
cutremurând ferestrele, scara încropită din câteva lemne noduroase prinse
nesigur între ele şi acoperişul în formă de pagodă peste care trecuseră un
taifun, un uragan şi două războaie atomice.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Liliecii şi
păianjenii o tuliseră în grabă într-un colţ mai sigur din pădure.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-Am carte! răcnea
Îngâmfarea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-Am parte! urlă
Prostia.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Speriat de furia
din vocile lor, Valdemar vru să-şi ia tălpăşiţa după lilieci şi păianjeni, dar
o voce ascuţită îl pironi în locul în care era.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-Băiete, vino
sus! Avem nevoie de cineva care să o aleagă pe cea mai deşteaptă şi frumoasă
dintre noi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Văzându-i chipul,
Valdemar simţi că-l lasă picioarele.Dacă şi sora era la fel, era ca şi cum ar
fi fost pus să aleagă între două otrăvuri diferite, dar la fel de eficiente în
a-ţi grăbi sfârşitul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cu picioarele
tremurând, ca ale unui comandant dus la ghilotină, Valdemar urcă treptele
scării dement construite, de acelaşi dement ce construise casa, arhitectul cel
nebun.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">După câte a aflat
mai târziu, trăgând de limbă un corb ce locuia în pădure de secole, arhitectul
era chiar tatăl Prostiei şi Îngâmfării. Murise de mult timp, de supărare și
indigestie. Cu toată strădania de a-şi educa fetele după reţete şi reguli
străvechi, literă de lege în familia lor, acestea erau ceea ce erau, nimic mai
mult. Odată intrat în casă, Valdemar îşi zise că de acolo ori nu mai iese viu,
ori iese înţelept. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Îngâmfarea avea
părul ca din cânepă, nepieptenat parcă de la ultimul război galactic. Îmbrăcată
de sus până jos în zdrenţe verzi, ca un linţoliu ţesut din mătasea broaştei,
mirosea ca o baltă sulfuroasă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cartea cu care se
fălea atât de mult c-o are era una singură, ferfeniţată de-atâta citit.
Literele erau cam şterse, dar Valdemar reuşi să descifreze titlul: “Kein
Mampf”, sau ceva asemănător, nu era sigur…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Prostia, cea care
bătea din picior că n-are cartea aceea doar pentru că sora ei este egoistă, era
îmbrăcată în ceva ce părea a fi un drapel. De fapt, Valdemar recunoscu
drapelele mai multor ţări în rochia Prostiei. Tare mai era înzorzonată sora
Îngâmfării…Avea, puse unele peste altele şi de-a valma, inele scumpe cu pietre
foarte scumpe, brăţări grele ce-i lungiseră mâinile, făcând-o să semene cu o
maimuţă, coroane şi diademe, perle, colane ce-o gâtuiau, făcând-o să transpire
şi să roşească după fiecare cuvânt.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-Priveşte-ne şi
spune-i Îngâmfării care dintre noi este mai deşteaptă, aproape îl somă Prostia.
Ea are carte, dar e sărăntoacă. Eu n-am cartea ei, dar uite ce bine-mi merge.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Valdemar cântări repede situaţia. Amândouă
păreau la fel de rele. Dacă ar fi ţinut cu una, l-ar fi sfâşiat cealaltă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">“Între nebuni
trebuie să te porţi că nebuni dacă vrei să scapi, dar să rămâi tu însuţi” îi
veni o idee, nu se ştie de unde.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-Frumoase doamne,
inteligente făpturi nobile! declamă Valdemar, aşa cum învăţase la şcoală că se
recită o poezie solemnă. N-o să înţeleg niciodată de ce două doamne atât de
minunate se ceartă. Sunteţi ca doi sori aflaţi în două universuri diferite, mai
zise, desenând cu gesturi ample universurile spiralate, în aerul încărcat de
praf.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">„Doamnele” îi
urmăreau fascinate discursul. Parcă le amintea puţin de discursurile măreţe ale
tatălui lor, răposatul, în amfiteatrul din inima pădurii, unde jivinele de tot
felul îl aclamau şi-l aplaudau.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-Cred că aveţi o
singură soluţie să va împăcaţi: schimbaţi între voi minunatele haine, cu
bijuterii cu tot şi carte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">-E înţelept
copilul, chicotiră surorile, făcându-şi cu ochiul şi zâmbindu-şi pentru prima
dată de când sucombase tatăl, de la supărarea provocată de eșecul educării
fetelor și indigestie. Înghiţise o carte rară, pe care dăduse toată averea
familiei. Aflase că în ea sunt ascunse toate tainele Universului şi nu putea
rata ocazia. De fapt, pehlivanul care i-o vânduse adunase la un loc toate
textele despre cosmos, univers, stele, comete, găuri negre, meteoriţi, zodii,
religii, ezoterism, din alte cărţi şi i-o vânduse ca unicat, cu o copertă ce părea
veche. Dar avea trase la xerox sute de „unicate” pentru sute de fraieri care se
doreau singurii deţinători ai adevărului. Şi uite aşa au apărut milioane de
deţinători ai adevărului unui pehlivan priceput să scoată bani şi din piatră
seacă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Când a aflat că
dăduse toată averea familiei pe apă chioară, tatăl făcuse indigestie şi murise.
Niciun ceai nu şi-a făcut efectul, nici laxativele, nici medicamentele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În timp ce
surorile cele nătânge făceau schimb de haine, Valdemar profită de neatenţia lor
şi-o zbughi pe uşă. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu se opri decât
atunci când casa nu se mai zărea. Liniştea din jur dovedea că discursul îşi
făcuse efectul. Cel puţin o perioadă era pace în pădure.<o:p></o:p></span></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-46432904107345614662016-02-10T00:10:00.002-08:002016-02-10T09:00:38.911-08:00Frica păzeşte bostănăria<div class="MsoNormal">
Este prima întamplare
trăită de Valdemar, în călătoria sa neobișnuită. Din ziua aceea, copilul și-a
schimbat total impresia pe care o avea despre oameni.</div>
<div class="MsoNormal">
În satul Cărpănoasa din Vale, viile, plantaţiile de cireş,
bostănăriile, erau toate bine păzite de guri hulpave de copii şi ciocuri de
păsări. Chiar şi împotriva insectelor se dăduse un ordin. Era Ordinul cu
numărul 198654320981, înregistrat la primăria din Cărpănoasa. </div>
<div class="MsoNormal">
Primarul, Cărpănos Mânios, concepuse îndelung ordinul,
înainte de a-l emite-comite:</div>
<div class="MsoNormal">
“ Începând de astăzi, 1 martie anul trecut, orice făptură cu
gură ce îndrăzneşte să se înfrupte din fructe va fi exilată în satul Cărpănoasa
din Deal! Fără comentarii, plângeri, proteste! Este!”</div>
<div class="MsoNormal">
-Cum adică “este”? întrebă imaginar copilul interior. </div>
<div class="MsoNormal">
Cred că este un copil tare curios, căruia nu-i scapă nicio
ciudăţenie de limbaj şi comportament, aşa că trebuie să-i desluşesc taina lui
“este”.Şi toate dilemele care vor urma, pentru că altfel ştiu că mă va pisălogi
cu întrebări toată viaţă.</div>
<div class="MsoNormal">
-Păi, cred că dorea să-şi întărească spusele. Ca şi cum ai pune o pecete pe care
nimeni nu are voie s-o rupă.</div>
<div class="MsoNormal">
-Şi, cum aşa? Fără nicio explicaţie? O pecete nu se pune
decât dacă există şi o logică, nu? întrebă foarte logic copilul interior.</div>
<div class="MsoNormal">
-Da, aşa este, dar nu în tot ce fac unii există logică. Iar
povestea se numeşte “ În pădurea proverbelor anapoda”. Înarmează-te cu rabadare
şi umor, pentru că este abia începutul.</div>
<div class="MsoNormal">
Paznic la bostănărie, plantaţia de vii şi tot ce mai era de
mâncat a fost pusă Frica. Asta aveau
ochi peste tot. Nasul ascuţit simţea de la o poştă mincinosul-pofticiosul.</div>
<div class="MsoNormal">
Primii care au încălcat ordinul au fost copiii, păsările şi
insectele. Niciunii dintre ei nu-l înţeleg pe “nu”. Nici pe “este”, ca
pecetluire a unei nelegiuri. </div>
<div class="MsoNormal">
Vuiet a pornit în sat! Mânia primarului şi-a Fricii, de
nedescris. Au început să-i alerge pe infractori. Au prins câteva furnici
lipicioase de la sucul de cireşe, un fluture beat de nectarul sorbit din cupa
unui clopoţel şi două albine. Păsările şi copiii au fugit.</div>
<div class="MsoNormal">
S-au crucit locuitorii din Cărpănoasa din Deal, văzând
convoiul militar ce escorta furnicile, fluturele şi albinele. S-au crucit, dar
s-au vindecat. Primarul lor, inspirat de ordinul emis-comis de Cărpănos Mânios,
era bântuit de ideea de a-i urma exemplul. Cu acordul locuitorilor care,
cărpănoşi la suflete, că nu degeaba satele se numeau aşa, şi-ar fi dorit o
producţie maximă la hectarul de orice-ar fi plantat, ori semănat.</div>
<div class="MsoNormal">
Le-a trecut cărpoșenia, văzând râsul stârnit de situaţie în
gloata de copii mânjiţi până la urechi cu suc de fructe.</div>
<div class="MsoNormal">
S-au vindecat de legi absurde cei doi primari. Frica nu s-a
vindecat. Era meseria ei să bage frica-n oase, aşa că a dat un anunţ în ziar,
că-şi caută o slujbă. A găsit repede…Cărpănoşi sunt peste tot. Se zice că s-a
îmbogăţit, şi-a construit un palat, are un seif plin cu bijuterii, dar moare de
frică să nu fie prădată de hoţi.</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-7651967001556428922016-02-03T07:44:00.001-08:002016-02-03T07:44:45.716-08:00Povestea satului de sub zapezi<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;"> Melania
îşi făcuse un nou prieten în pădure: iepuraşul De Ce. De </span><span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">fapt, Puf Pufnil</span><span lang="RO" style="color: #31849b; font-family: "Tibetan Machine Uni"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">ă</span><span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;"> Pufil</span><span lang="RO" style="color: #31849b; font-family: "Tibetan Machine Uni"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">ă</span><span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;"> Pufpufos era numele său, dar pentru
că era greu de pronunţat şi figura îi era veşnic uimită de milioanele de
întrebări ce-i veneau în minte, Melania îi pusese numele De Ce. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;"> -De ce se mişcă norii? întrebă Melania,
privind visătoare cerul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">-De
ce? repetă ca un ecou iepuraşul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">-Eu
am pus prima întrebarea, râse Melania ca un clopoţel vesel ce anunţă recreaţia,
vacanţa, sau Crăciunul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">-Cred
că norii sunt literele cerului, spuse timid De Ce. Vântul le aranjează în
propoziţii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">-Posibil,
dar cui îi scrie vântul?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;">-Nouă,
copacilor, florilor, animalelor. Ne povesteşte ce se mai întâmplă prin lume,
cum o să fie iarna şi dacă o să plouă în curând.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #31849b; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent5; mso-themeshade: 191;"> Melania
privi cerul cu un zâmbet misterios şi-n minte-i răsări o poveste, aşa cum din
seminţe răsar florile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<span style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 16.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"> <span style="color: #5f497a; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;">Povestea
satului de sub zăpezi </span></span><br />
<span style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 16.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"><span style="color: #5f497a; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;"><br /></span></span>
<span style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 16.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"><span style="color: #5f497a; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;"> </span></span><br />
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #5f497a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;"> -Se
spune că, demult, demult, demuuuuult, când bunica bunicii bunicii era copil,
peste satul ei a început să ningă ninsoare lină. Deşi era încă toamnă, copiii,
fericiţi ca toţi copiii când ninge,
şi-au pus căciuliţele, mânuşile şi fularele şi-au ieşit la săniuş. Nici n-au
observant că doar în satul lor ningea, în timp ce dincolo de deal, în pădure şi
dincolo de pădure era toamnă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #5f497a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;">S-au
jucat toată ziua, fără să le fie foame şi fără să obosească. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #5f497a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;">În
ziua următoare, ninsoarea nu mai era la fel de lină şi ajunsese până în dreptul
ferestrelor pe care gerul ţesea flori măiestre de gheaţă. Asta nu i-a oprit din
joacă. Şi-au făcut tuneluri, oameni de zăpadă şi chiar căsuţe din
bulgări.Problemele au apărut spre seară, când şi-au dat seama că zăpada este
prea înaltă ca să se mai întoarcă acasă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #5f497a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent4; mso-themeshade: 191;"> </span> <span style="color: #7030a0; font-size: 14pt; line-height: 115%;">-Ce facem acum? întrebară picii.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #7030a0; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">-Ce se fac acum? întrebă De Ce, înfricoşat şi
el de frica picilor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #7030a0; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">-Ce se fac acum? întrebă şi Melania, neştiind
cum să continue povestea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #7030a0; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"> Ca
întotdeauna când nu avea inspiraţie, Melania a scos culorile şi a făcut un
desen.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #7030a0; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">….Şi povestea continuă aşa:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #7030a0; font-size: 16.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"> Cele trei zâne din casa
anotimpurilor<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #7030a0; font-size: 16.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;"> Cum nu puteau să se întoarcă acasă prin zăpada
mai înaltă decât ei, copiii au pornit către pădure. Cu cât se îndepărtau de
sat, cu atât zăpada devenea mai mică. Au mers până când întunericul i-a
împresurat. În luminişul pădurii în care toamna încă stăpânea copacii cu frunze
aurii şi arămii, au văzut o căsuţă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;">-Şi
dacă în căsuţă locuieşte Muma Pădurii? se speriară din nou picii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;">-Şi
dacă în căsuţă locuia Muma Pădurii? începu să tremure De Ce, atât de tare,
încât începu să bătătorească pământul cu labele sale lungi şi caraghioase, ca
ale unui copil ce poartă pantofi cu cinci numere mai mari decât piciorul său.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;">-Nu,
în pădure locuiau cele patru zâne ale anotimpurilor. De fapt, mai erau doar
Primăvara, Vara şi Toamna. Iarna se certase cu ele şi părăsise în trombă casa,
razbunandu-se pe primul sat ce-i ieşise în cale, adică satul copiilor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;">-Oricine
ar locui aici, trebuie să intrăm, îşi făcură curaj copiii mai mari, cam de
vârsta Melaniei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;"> Au bătut la uşă şi, când li s-a permis, au
intrat sfioşi. Era multă lumina în casă. Şi cald. Zânele erau frumoase ca
Melania şi ca toate fetiţele cuminţi şi curate. Nu păreau cu mult mai mari
decât copiii cei mari ce le păşiseră pragul. I-au ospătat şi le-au ascultat povestea despre
satul de sub zăpezi. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #4f6228; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 128;"> -Ce ne
facem? Cum îi ajutăm? s-au sfătuit zânele, după ce copiii au adormit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ff3300; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #e36c0a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 191;"> </span><span style="color: #e36c0a; font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #984806; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 128;">-Într-un
fel, este şi vina noastră, spuse primăvara, căreia celelalte-i spuneau Daria,
pentru că dăruia multă frumuseţe naturii, în primul anotimp.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #984806; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 128;">-Nu
este vina noastră că este o supărăcioasă iarna, spuse Daria. S-a certat cu noi
din nimic. Dorea neaparat să fie ales un anotimp câştigător. Se crede cea mai
frumoasă, dar nu este aşa. Toate anotimpurile, toţi copacii şi toate florile
sunt la fel de frumoase. Cum ar fi să nu existe decât flori de gheaţă? Cum ar
fi să fie doar iarnă? Abia a plecat şi şi-a vărsat mânia pe primul sat ce i-a
ieşit în cale. Oamenii nici n-au apucat să-şi culeagă roadele de toamnă, că a
venit iarna.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #984806; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 128;">-Trebuie
să găsim o soluţie s-o oprim.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #984806; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 128;">-Mi-am
amintit ceva, spuse Vara. Tatăl nostru, Anul, ne-a zis când ne-a trimis pe
pământ să ajutăm oamenii şi să le dăruim din bogăţiile noastre, că atunci când
una dintre noi uită două cuvinte
preţioase, pe pământ totul va merge prost şi anotimpurile se vor
amesteca.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #984806; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 128;">-Care
sunt cele două cuvinte? întrebară Primăvara şi Toamna într-un glas.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #984806; font-size: 14pt; line-height: 115%;">-Cele
două cuvinte magice sunt: Încrederea şi Modestia.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #e36c0a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 191;"> <v:shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f"><v:stroke joinstyle="miter"><v:formulas><v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0"><v:f eqn="sum @0 1 0"><v:f eqn="sum 0 0 @1"><v:f eqn="prod @2 1 2"><v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth"><v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight"><v:f eqn="sum @0 0 1"><v:f eqn="prod @6 1 2"><v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth"><v:f eqn="sum @8 21600 0"><v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight"><v:f eqn="sum @10 21600 0"></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:formulas><v:path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f"><o:lock aspectratio="t" v:ext="edit"></o:lock></v:path></v:stroke></v:shapetype><v:shape alt="Imagini pentru autumn clipart" id="Picture_x0020_1" o:spid="_x0000_i1025" style="height: 137.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 222.75pt;" type="#_x0000_t75"><v:imagedata o:title="Imagini pentru autumn clipart" src="file:///C:\Users\Zeineb\AppData\Local\Temp\msohtmlclip1\01\clip_image001.jpg"></v:imagedata></v:shape><o:p></o:p></span><span style="color: #e36c0a; font-size: 14pt; line-height: 115%;">-Da,
se pare ca sora noastra, Iarna, le-a uitat pe amandoua.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #e36c0a; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent6; mso-themeshade: 191;">-Trebuie
sa mergem la tatal nostru, sa-i cerem ajutorul, spuse Primavara
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;"> -Cum continuă povestea, întrebă nerăbdător De
Ce? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">Tropăia
de curiozitate, văzând că Melania se oprise gânditoare, cu mâinile pe culori. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-O să
vedem ce ne mai spun culorile magice, zâmbi Melania, amuzată de nerăbdarea
iepuraşului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;"> De Ce era atât de tare prins de poveste, încât
dacă Melaniei i-ar fi venit ideea să-i spună tare la ureche: “ Bau!”, acesta ar
fi rupt-o la fugă cu viteza unui iepure campion la viteză şi sărituri peste
garduri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-Desenează
mai repede! Simt că nu mai pot sta locului de nerăbdare!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-Bine,
desenez, dar trebuie să mă ajuţi şi tu puţin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-Dar
eu nu ştiu să desenez, se întristă iepuraşul atât de tare, încât urechile i
s-au lăsat în jos, aproape atingând picioarele. Semăna cu un măgar plouat,
pierdut în pădure.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-Nu
cu desenul. Gândeşte-te la locul unde zânele anotimpurilor trebuiau să meargă
să-şi caute tatăl.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-De
unde să ştiu eu? spuse De Ce, făcând un gest de uimire cu lăbuţele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-Oooo,
râse Melania cu gura rotunjită. Voi, iepurii, ştiţi o mulţime de poveşti cu
talc şi legende auzite la bunicii voştri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">-Da,
s-ar putea să ştiu ceva…zise De Ce. Am auzit o poveste spusă de bătrânul dascăl,
domnul Bufniţă, mare profesor de matematică şi gramatică şi alte ştiinţe
predate în pădurea noastră. Zicea că în pădurea de dincolo de pădurea de
argint, acolo unde numai privighetorile, zânele şi copiii pot ajunge, este un
copac fermecat. Este plin de fructe. Dar nu cum face mărul, un singur fel de
fructe. Ori părul, prunul, corcoduşul. Acel copac are toate fructele pământului
laolaltă. Cred ca acolo locuieste tatal zanelor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #76923c; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-themecolor: accent3; mso-themeshade: 191;">Melania
desenă copacul fermecat şi-şi continuă povestea:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"> În vizită la bătrânul An, tatăl zânelor<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"> </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"> În ziua
următoare, zânele şi copiii au plecat la drum. Primăvara ştia o mulţime de
scurtături şi poteci neumblate de picior de om şi, pe la ora prânzului, au
ajuns în pădurea de aur, acolo unde locuia bătrânul An, lângă copacul cu fructe
magice. Văzându-i pe copilaşii trişti, a izbucnit în hohote de râs. Aflase deja
povestea. Avea semnele lui.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">-Ce semne şi de ce râdea bătrânul? întrebă iar
De Ce.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">-Când anotimpurile se amestecau pe pământ,
fructele din copacul fermecat păleau, se uscau, nu mai erau bune la gust. Şi
râdea pentru că aflase povestea chiar înaintea zânelor. Îşi trimisese emisarii
spiriduşi să vadă ce se întâmplă. Aceştia o prinseseră pe zâna Iarnă chiar când
se pregătea să acopere cu zăpadă un oraş. O legaseră fedeleş şi-o aduseseră în
faţă bătrânului. Sub ochii senini ai acestuia, zanei i se făcuse o aşa ruşine,
încât abia mai îndrăznea să ridice ochii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">A încercat să dea vina pe celelalte surori, pe
oameni, pe copii, pe soare, lună şi tot universul, dar, sub ochii tatălui său,
cuvintele îi ieşeau din gură amestecate, încât nimeni nu mai înţelegea nimic
din ce spune. A ameninţat-o Anul că, dacă nu-şi repară greşelile, o transformă
într-o cioară, să croncăne toată viaţă, să nu se mai creadă mai frumoasă şi mai deşteaptă decât ceilalţi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="color: #ffc000; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">N-a avut încotro zâna Iarnă. S-a întors şi a
pus la loc tot ce-a distrus. Să repari este mult mai greu decât să distrugi,
dar munca i-a prins bine, pentru că şi-a amintit de cuvântul Modestie.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-27355572442447783012016-01-19T07:35:00.003-08:002016-01-19T07:35:58.616-08:00Dl Pip<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxoeBB9cFnp0_552RCcoJaxY-k3LN6ZsKiN7chceHj_nW099kOJiKgleqqa5n4qx5pnf3UsogOSISjqYR41oqYXiS2nWAE_4U7L-W6aptBDS7QWd3VlSF-3qJMSqiiWn_hJLujbhFEvQ8/s1600/IMG_20151101_210442.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxoeBB9cFnp0_552RCcoJaxY-k3LN6ZsKiN7chceHj_nW099kOJiKgleqqa5n4qx5pnf3UsogOSISjqYR41oqYXiS2nWAE_4U7L-W6aptBDS7QWd3VlSF-3qJMSqiiWn_hJLujbhFEvQ8/s320/IMG_20151101_210442.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg1NJ_SOi7_xFR27xhSz6XUp6UwSojn4YMFqp56dDHjHcdUgQ7_NApfySUzaLHn7_lD5tgPcxELiNbNG6n1hq5SrwKewuQ2HcAqK1IgLsSFKyrgbQAgsaWQT4jbRZuFwRibjtRWBqJXTc/s1600/IMG_20151101_151518.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg1NJ_SOi7_xFR27xhSz6XUp6UwSojn4YMFqp56dDHjHcdUgQ7_NApfySUzaLHn7_lD5tgPcxELiNbNG6n1hq5SrwKewuQ2HcAqK1IgLsSFKyrgbQAgsaWQT4jbRZuFwRibjtRWBqJXTc/s320/IMG_20151101_151518.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-59580208143696731192015-11-22T10:06:00.000-08:002015-11-22T10:06:04.851-08:00Masha, la tulipe noire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsQSCeoqFH178_fZ6fXia_syqKS6RA5M1dcUwO1ZCNwKUOy1OirDjPVA7HbYmniQloeawJoCr6jgCqRvKX9wVbJo-E1ghYY0xy4AHfggOowt2cWDvg5lj8XeEtO96oohi1s04-VbS06TA/s1600/IMG_20150914_104044.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsQSCeoqFH178_fZ6fXia_syqKS6RA5M1dcUwO1ZCNwKUOy1OirDjPVA7HbYmniQloeawJoCr6jgCqRvKX9wVbJo-E1ghYY0xy4AHfggOowt2cWDvg5lj8XeEtO96oohi1s04-VbS06TA/s320/IMG_20150914_104044.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-28182849396127120822015-10-30T10:58:00.002-07:002015-10-30T10:58:11.540-07:00Dl Pip toarce <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvvONcX01_AkaTdJatTz0YcxTQSgJGzMtVmBHYb_pQYEJ7Xp7yEVaWvX9bBOjIiu7wLHEt1hyphenhyphenbLvuk7tUzvApyRGjsWJgAVONoU_g6XXPQ-ZKJ1ou4esupJ939DeKZ3lypjS_zf5q1DQ8/s1600/IMG_20151030_195641.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvvONcX01_AkaTdJatTz0YcxTQSgJGzMtVmBHYb_pQYEJ7Xp7yEVaWvX9bBOjIiu7wLHEt1hyphenhyphenbLvuk7tUzvApyRGjsWJgAVONoU_g6XXPQ-ZKJ1ou4esupJ939DeKZ3lypjS_zf5q1DQ8/s320/IMG_20151030_195641.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-81217434386258576062015-10-19T03:09:00.001-07:002015-10-19T08:04:43.123-07:00Domnul Pip<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0AJlkAYAe-G3SuSCIIIsRGUXNiwMbFoblFMsqyfQLtz3w1-t9n_bgcQSk0ZjGLGBD-Jb9PNECXzNwhtvvofQyWJnPcIKzYiHymrxTteion5ZZHgVvpWxIOSXDQf8J9kd__ctyruaEInE/s1600/IMG_20151019_130617.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0AJlkAYAe-G3SuSCIIIsRGUXNiwMbFoblFMsqyfQLtz3w1-t9n_bgcQSk0ZjGLGBD-Jb9PNECXzNwhtvvofQyWJnPcIKzYiHymrxTteion5ZZHgVvpWxIOSXDQf8J9kd__ctyruaEInE/s320/IMG_20151019_130617.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_5w3stXEVOzTqMiclmKetzG_TgT55jfxVKTPhj_4pyGJ25XLmu6tRmfq4Y4F9_O1deJSTk1p8_3fWD_F4IRBHHzq9FX1isPsSb5gzSyvLOYui7CZA_E9NG09Sk7QvsNDzI1TWHjJ6P3M/s1600/IMG_20151019_173221.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_5w3stXEVOzTqMiclmKetzG_TgT55jfxVKTPhj_4pyGJ25XLmu6tRmfq4Y4F9_O1deJSTk1p8_3fWD_F4IRBHHzq9FX1isPsSb5gzSyvLOYui7CZA_E9NG09Sk7QvsNDzI1TWHjJ6P3M/s320/IMG_20151019_173221.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-61443429246410928262015-10-06T10:53:00.003-07:002015-10-06T10:59:59.126-07:00Mezinii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5aawTRA0KRpPFhQyBEYqmV5gwQWl6550XOvpk7PCQ9ULQgXiBdIZ5lsOtAy2yKcRSFswM4wnzj2XCB9gTcVxDZ3GyFzV49Epliz9Z9JbvyngbgEueC2isAYwlrBQO6rvFEDDSDuHfP_E/s1600/IMG_20150914_103544.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5aawTRA0KRpPFhQyBEYqmV5gwQWl6550XOvpk7PCQ9ULQgXiBdIZ5lsOtAy2yKcRSFswM4wnzj2XCB9gTcVxDZ3GyFzV49Epliz9Z9JbvyngbgEueC2isAYwlrBQO6rvFEDDSDuHfP_E/s320/IMG_20150914_103544.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4LqdgvvK4S0kazG7BkSmNGjYwCgaVt61RcLOD8pqgBUtQql6WpThfIj_M5aJ5uxs4NMjjBpLLsGVbKoPo7A67bOJ58fbZ1GUI7N5S2nShYLl7UywaepWTbtMaVMcqYmuGTeK-YvYXkDc/s1600/IMG_20150914_104111.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4LqdgvvK4S0kazG7BkSmNGjYwCgaVt61RcLOD8pqgBUtQql6WpThfIj_M5aJ5uxs4NMjjBpLLsGVbKoPo7A67bOJ58fbZ1GUI7N5S2nShYLl7UywaepWTbtMaVMcqYmuGTeK-YvYXkDc/s320/IMG_20150914_104111.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-44321381683823298352015-03-28T23:54:00.001-07:002015-03-28T23:54:46.240-07:00Schimbarea la fata a pisicilorE primavara...Pisicile s-au saturat de rolurile si hainele vechi. Au nevoie de o schimbare majora.<br />
Leona nu mai vrea papesa. A vazut ca rad toti de ea... A sterpelit capacul de la cutiuta cu dervisi rotitori si pretinde ca are toca. A inhatat repede, ca sa n-o vedem, mataniile si le-a pus la gat, desi nu se asorteaza cu toca. A sterpelit si pernuta pe care doarme uneori Pisimici. Aceea, in forma de camila galbena cu buline rosii. A crezut ca este vie si a rezemat-o de perete, sa stea in picoare. Povesteste ca va pleca intr-o calatorie prin desert, sa stea ochi in ochi cu mirajul. Degeaba i-am spus noi ca mirajul nu este nici pisica si nici om si n-are ochi. Ea o tine tot pe-a ei, ca doar in ochii mirajului daca se va privi, va dovedi ca ea are dreptate si nu noi. Deocamdata, pana sa plece, motaie langa soba si se fandoseste cu noile brizbrizuri puse pe ea. Se preface ca nu vede cum Pisimici mustaceste de dupa cescuta ei de lapte. De fapt, vede, dar crede c-o invidiaza...<br />
Pisimici isi bea lapticul si-si muta privirea pe Negruta. Aceasta s-a saturat sa fie neagra si a sterpelit si ea un brizbriz crosetat de maia. Se crede Superman. Se trezeste din cand in cand si-o priveste pe Pisimici, pandind-o sa nu mustaceasca si de ea. Pisimici isi muta privirea pe mine si mustacim amandoua. Din ochi, ne intelegem si-o zbughim afara, sa pandim toporasii si ghioceii si sa auzim firul ierbii cum creste.<br />
Asa a venit primavara, la noi, la tara...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjuogiMqXEes3Sdp3jShdW6MbKL9FYKLtW06NByuIVFOuGideX3fZzDij0ViaHLibhkXWcBvhJ5GbIQA3aCGJ2lVrNtCVDxaeQnonCGYltYf1VvU1SzQGEkwgcE914CyR5MZIV2NHSpNc/s1600/Fotografie0138.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjuogiMqXEes3Sdp3jShdW6MbKL9FYKLtW06NByuIVFOuGideX3fZzDij0ViaHLibhkXWcBvhJ5GbIQA3aCGJ2lVrNtCVDxaeQnonCGYltYf1VvU1SzQGEkwgcE914CyR5MZIV2NHSpNc/s320/Fotografie0138.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicFMY_0DIUs_Q8sbHeZY-yv9XH8597Y-Zk0Ip-0WZa_FaPFuI39834E8VTY13RXZdvxtBLzffpSMMiLFxkk89HIwFSsrd7k6ch9SbunJOhWUveIuUp_c2Oks-xzN0-pD4VaR-6I-wTRcI/s1600/Fotografie0135.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicFMY_0DIUs_Q8sbHeZY-yv9XH8597Y-Zk0Ip-0WZa_FaPFuI39834E8VTY13RXZdvxtBLzffpSMMiLFxkk89HIwFSsrd7k6ch9SbunJOhWUveIuUp_c2Oks-xzN0-pD4VaR-6I-wTRcI/s320/Fotografie0135.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSr-lnKha32DEcSsUcwv60r8_VDM2KQptjMr9VMX5oczzbL0Rf2MKQaxZdZgO6jffqcpFVQVFJFhLZXlxUU2ScNKJlD6Hh5OLSjn-Z_-BgeERe93uudqP9-QHN8BWQrWACwI6LJU4feCM/s1600/Fotografie0133.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSr-lnKha32DEcSsUcwv60r8_VDM2KQptjMr9VMX5oczzbL0Rf2MKQaxZdZgO6jffqcpFVQVFJFhLZXlxUU2ScNKJlD6Hh5OLSjn-Z_-BgeERe93uudqP9-QHN8BWQrWACwI6LJU4feCM/s320/Fotografie0133.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXPBSjT0fcJDXsifXJQI0WWp8JsqwGqofb4UyAuYc30FFs2eHLc11mGjrvoNhuMwJQ_diJM8_ARDkSG3P88DY8ilUcW6WC-1YW5VRfpbZ2Y_zQjem08ArD7wIPXVgr1jzrWDOVKghyDK4/s1600/Fotografie0125.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXPBSjT0fcJDXsifXJQI0WWp8JsqwGqofb4UyAuYc30FFs2eHLc11mGjrvoNhuMwJQ_diJM8_ARDkSG3P88DY8ilUcW6WC-1YW5VRfpbZ2Y_zQjem08ArD7wIPXVgr1jzrWDOVKghyDK4/s320/Fotografie0125.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMbW59yQ2vvcn0Gym4AI2dJ5AUMI2tok5Xn_rik_SbcCVk8NZwVnBSwKEuYuRVnK7pI1CaErIVdleTasMU3S_xzQoU_jl7Mss-PavMwzdk39XdAzztyIICLNfmpRxqXZwwXSMArpUZXf4/s1600/Fotografie0122.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMbW59yQ2vvcn0Gym4AI2dJ5AUMI2tok5Xn_rik_SbcCVk8NZwVnBSwKEuYuRVnK7pI1CaErIVdleTasMU3S_xzQoU_jl7Mss-PavMwzdk39XdAzztyIICLNfmpRxqXZwwXSMArpUZXf4/s320/Fotografie0122.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmJuKOdd1fIETTzk-yM6xhlxPvLTKnPV8YRsU-E794wEkCFbAiKPK9SzJgXR1UfRNM1aNqjRYktgpbaJUyah066jaMu9oNY-zrbiVDTaDH1m3rAKPH0cYUj7y16Dj0cWyi823zkkdHazw/s1600/Fotografie0132.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmJuKOdd1fIETTzk-yM6xhlxPvLTKnPV8YRsU-E794wEkCFbAiKPK9SzJgXR1UfRNM1aNqjRYktgpbaJUyah066jaMu9oNY-zrbiVDTaDH1m3rAKPH0cYUj7y16Dj0cWyi823zkkdHazw/s320/Fotografie0132.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-20597414664550317902015-03-28T00:07:00.001-07:002015-03-29T02:20:02.621-07:00Ivanuska<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEip6KU05O-9LFeTYh6BwvgCNDsl8cLtilZJ-zU8Y1kGyQPDqo1XnGtCwX_YIFGQttA3sYGYfcLwddfQgykb9zW4raVqCw-e3xca1IX6mUydJaVIi-BkiAOFoo7dobAoywy7b0wjZWOn6TA/s1600/Ivanuska.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEip6KU05O-9LFeTYh6BwvgCNDsl8cLtilZJ-zU8Y1kGyQPDqo1XnGtCwX_YIFGQttA3sYGYfcLwddfQgykb9zW4raVqCw-e3xca1IX6mUydJaVIi-BkiAOFoo7dobAoywy7b0wjZWOn6TA/s320/Ivanuska.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGSKv54K5CfOBRfwhIcRVauB_I3qFpzcqQ27gU9wVgWHRrw9ujIpcUGlyhkPjXnXEgnxFaCqp7ENAUCgYUUpzwrgP32oxQagy_Czhl8u36qj3fR7f4GH-ez0kNpgbeaeWIXInmNJaL6jg/s1600/Crow.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGSKv54K5CfOBRfwhIcRVauB_I3qFpzcqQ27gU9wVgWHRrw9ujIpcUGlyhkPjXnXEgnxFaCqp7ENAUCgYUUpzwrgP32oxQagy_Czhl8u36qj3fR7f4GH-ez0kNpgbeaeWIXInmNJaL6jg/s320/Crow.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoUNJGswx6HBBKbbzCSiVTSj8i2tg1PZZiF8dGh6_Ucp2Dh20rrTBMj73MT65Py0XnIpWnxaeq5VQQbGaval6lcn_YpVFyU7ApsZtV_Tm5blyWQm8yrkOg11b-1UeFbFeTp3T1CfSrw5I/s1600/Fotografie0143.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoUNJGswx6HBBKbbzCSiVTSj8i2tg1PZZiF8dGh6_Ucp2Dh20rrTBMj73MT65Py0XnIpWnxaeq5VQQbGaval6lcn_YpVFyU7ApsZtV_Tm5blyWQm8yrkOg11b-1UeFbFeTp3T1CfSrw5I/s320/Fotografie0143.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-71656119173258786002014-12-17T00:25:00.002-08:002014-12-17T00:25:20.938-08:00Dansau fulgii…<div class="MsoNormal">
Dansau fulgii de nea
un dans ameţitor de frumos… <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Râdeau fulgii cu glasuri de copii fericiţi că a venit Moş
Crăciun…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dansau lebedele în cerc, desenând spirale pe unda lacului…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Râdeau lebedele tăcut. Toţi ştim că aceste păsări minunate
nu au glasul prea frumos. Nu tot ce este alb şi frumos poate cânta precum
privighetorile.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dansau pisicile albe un dans nebunatic şi vesel, trezind în
copii dorul de joc…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Râdeau pisicile albe, chicoteau, mustăceau, trezind în gâşte invidia şi
bănuiala…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-De ce tot râd pisicile albe? De ce ne privesc pe sub genele
lungi? De ce-şi mijesc ochii aceia maliţioşi şi obraznici? se întrebau gâştele,
găinile şi alte animale şi păsări răguşite, cotcodăcind, măcănind,
zbierând gâgâind asurzitor. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Atât de tare au strigat, încât zânele au fugit toate de pe
faţă pământului şi s-au ascuns în poveşti. Acolo le mai putem găsi. Nici
spiriduşi nu mai sunt pe pământ. S-au ascuns în scorburi de copaci, ori la
rădăcini, somnoroşi şi morocănoşi. Nu suportau vrăjitoarele, pentru că mereu le
distrugeau munca. Le-au lăsat pe ele să lucreze în natură, să-şi vadă cu
ochii lor capodopera si să nu mai dea vina mereu pe alţii pentru toate
stricăciunile.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-Şi? Au aflat gâştele de ce râdeau copiii şi de ce le
priveau aşa pisicile, mami?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-Cred că de-abia acum află. După ce, strânse la sfadă, au
început a vocifera atât de tare, încât unda apelor s-a transformat în vortex ce
s-a extins ca o ciupercă nucleară până la marginile cele mai de margini ale
Universului. Lovindu-se de barierele de timp, unda s-a întors spre gâşte şi
restul cetei zgomotoase, cu o putere mult mai mare decât cea pusă în
incantaţie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-Incantaţie? Vrei să spui că strigătele lor erau incantaţii?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-Da, cuvintele lor strigate aveau în ele sămânţa de ura şi
invidie. Orice cuvânt în care pui altceva decât frumos devine incantaţie, vrăjitorie.
Un copac nu zbiară ca o oaie capie. Copacul tace şi creşte, înfrunzeşte,
înfloreşte, dă roade. Roadele oilor capii ce nu-şi văd de treaba lor au fost
mărăcinii şi ciulinii crescuţi după retragerea apelor ce s-au întors cu o forţă
atât de mare, încât nu s-au mai oprit la marginea lacului, ci au inundat uscatul. Cu asta s-au şi hrănit, un timp,
toate acele dobitoace nebune, care s-au aşezat unele în capul celorlalte,
sperând că vor construi un nou Turn Babel. Ca orice turn ce nu are nimic la
bază, decât vorbe goale, ori ură poleită în cuvinte frumoase, acesta s-a
dărâmat, prinzând sub el mare parte din ceata de dobitoace. Cele cu mai multe ifose se aşezaseră în vârf şi au
fost prinse primele sub dărâmături.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-Şi ce s-a mai întâmplat, mami?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
-A fost frumos pentru fulgi şi pisici şi lebede…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dansau fulgii de nea
un dans ameţitor de frumos… <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Râdeau fulgii cu glasuri de copii fericiţi că a venit Moş
Crăciun…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dansau lebedele în cerc, desenând spirale pe unda lacului…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Râdeau lebedele tăcut. Toţi ştim că aceste păsări minunate
nu au glasul prea frumos. Nu tot ce este alb şi frumos poate cânta precum
privighetorile.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dansau pisicile albe un dans nebunatic şi vesel, trezind în
copii dorul de joc…<o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Râdeau pisicile albe, chicoteau, mustăceau, trezind în gâşte invidia şi
bănuiala…<o:p></o:p></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0U0MjxLmdrIyHwyHCC2kxwjzJyyrbMlaFk9B0xz5wiQDS-KusXLOia1uwL85CHKzUReO1D5Lkdfaz6FtGIkceuk6ns7lECwJVECd_S17GI8jMIXRG2cwbZdFwO7dDFnYGkUfbS0fRTKE/s1600/249847_860716363939459_1628461787702823075_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0U0MjxLmdrIyHwyHCC2kxwjzJyyrbMlaFk9B0xz5wiQDS-KusXLOia1uwL85CHKzUReO1D5Lkdfaz6FtGIkceuk6ns7lECwJVECd_S17GI8jMIXRG2cwbZdFwO7dDFnYGkUfbS0fRTKE/s400/249847_860716363939459_1628461787702823075_n.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4400303960306796592.post-83868172799555338042014-09-08T11:06:00.000-07:002014-09-08T11:09:28.833-07:00Tradiţii-Tu ce tot umbli cu pantalonii ceia lăsaţi şi cu tricoul lălâu? îl apostrofă Clotilde pe Clondirrrr, soţul de-al doilea, după divorţul de-al treilea.<br />
Sunt la modă iile şi iţarii, opincile şi cuşmele. Vrei să rămânem fără prieteni? Toţi s-au încolonat să respecte noile dispoziţii din Regulamentul Garderobei.
Cucoşul roşi, sub privirile mânioase ale soţiei. Cât de demodat era…Nici măcar nu auzise de acel regulament. Dădu fuguţa la magazinul de tradiţii, o nouă găselniţă a plictisiţilor de moda americană. Cu coada ochiului, văzu în atelierul din spatele magazinului noile tendinţe de anul viitor.<br />
“ Dooooamneee!!!!! îşi spuse el, cu ochii bulbucaţi de uimire. Anul viitor se poartă rubăşti, pantaloni căzăceşti, ghete cu șenile şi pălării în formă de samovar! Dooooamne, Sfinte, o să mă pună scumpa Clotilde să mă îmbrac cu aşa năzbâtii?!”<br />
-Fiule, moda e modă, depinde de modul în care modernii,modatii şi demodaţii percep moda că fiind modalitatea prin care modernismul se adaptează la modul de viaţă al demodaţilor din epoca premodernă, îi răspunse Dumnezeu.<br />
-Doamne, nu mi-ai răspuns la atâtea întrebări şi rugăciuni, tocmai acum ţi-ai găsit-o? Şi cu un aşa răspuns, mai mult mă bagi în ceaţă, spuse Clondirrrr, privind cu reproş icoana din care îl binecuvânta Dumnezeu, ori poate că un sfânt. Clotilde era o enciclopedie de sfinţi, sfinţi părinţi, martiri, moaşte şi altele. El abia învăţase câţiva filozofi, numele venerabililor şi onorabililor şefi,tabla înmulţirii, conjugarea verbelor la timpul perfect compus ( era oltean şi Clotilde făcea adevărate crize de furie, când îl auzea spunând: fusei, mancai, defilai, linguşii).<br />
-Nu sunt Dumnezeu, cască urechile. Cred că nu auzi bine. Sunetul nu vine dinspre icoană, îi răspunse un domn slăbuţ, ce avea pe nas un ditai monoclul. Era foarte scund şi abia i se vedea nasul din spatele troiţei ce înlocuise biroul demodat.
Era creator de modă şi pregătea colecţia deceniului viitor, ce va fi aidoma cu cea din secolul trecut, ori poate ca nu va fi deloc?<br />
-Spune-mi, cu ce te pot ajuta?<br />
-Aaaaaaa, aş vrea să fiu în pas cu moda.<br />
-Da, se cere…pufni dispreţuitor creatorul de modă. Pantalonii aceia nu se mai poartă de zece ani.
Îmbrăcat de sus până jos la modă, Clondirrr se întoarse acasă, tocmai în momentul în care Clotilde îşi făcea ordine prin traista ţesută cu motive populare din zona Moldovei. Înşiruise pe masă o mulţime de obiecte ciudate, pe care cucoşul nu le mai văzuse niciodată prin casa lor: o pipă, o batista cu monograma MD, mirosind de la o poştă a parfum bărbătesc, o brichetă cu monograma FP, un papion, două papioane, trei papioane…<br />
-Dooooamneeeee! Soţia mea este cleptomană!<br />
-Nu fiule, îi răspunse o voce din camera alăturată.<br />
Nu era nici de data aceasta Dumnezeu.Era tata socru, îi recunoscu vocea.<br />
-Bine, dar ce este cu atâtea obiecte străine în traista ei?<br />
-E o mare taină… Mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare, în urmă cu muuuulți ani. Tata socru al meu mi-a spus că este o mare taină şi o să aflu când voi mai creşte, când voi fi iniţiat în Taina Tainelor şi că să nu mă grăbesc, că nu dau turcii.<br />
-Şi? Ai aflat? Eu mă cam grăbesc, că dau ruşii.<br />
-N-am aflat, oftă tata socru. Eu am crescut, el a murit, ducad în mormânt Taina Tainelor. La mine, taina era şi mai de nepătruns. Pe lângă diverse obiecte bărbăteşti, soţia mea avea şi o colecţie impresionantă de trofee, în iatac. Capete de cerbi, rechini, cocoşi, răţoi, papagali…Mi-a zis că, după ce voi muri, capul meu va fi pus la loc de cinste, în centru.
<br />
-Mamiiiiiiii! Ce poveste este asta?!<br />
-Eeeeee…e o mare taină. O vei afla când vei mai creşte. Plec să mă plimb şi să privesc la soare, cer, flori şi copii. Umorul meu a devenit prea negru.<br />
-E în pas cu moda, mami…
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCEncvjHEznLvro8CZpiMex3TVuruH0_AdhT1p3dhjawXSZwI8CSqgQnSauDBaT2GuD9JdB7uehhxxQU4IKUq14SPBmGxAts0t-i3zQ9e525fmh980eH5f0xuLHYM-dsmoHMmtnF-lh-o/s1600/10521859_763492903707708_5091622169484908675_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCEncvjHEznLvro8CZpiMex3TVuruH0_AdhT1p3dhjawXSZwI8CSqgQnSauDBaT2GuD9JdB7uehhxxQU4IKUq14SPBmGxAts0t-i3zQ9e525fmh980eH5f0xuLHYM-dsmoHMmtnF-lh-o/s320/10521859_763492903707708_5091622169484908675_n.jpg" /></a></div>
Maria-Aureliahttp://www.blogger.com/profile/05630945545631792185noreply@blogger.com0