PIRAGOL

 Karina primise zece lei de la naşa şi se grăbi să-i ducă la locul secret. Când întinse mâna să-i puna în cutie, tresări... un omuleţ ciudat, îmbrăcat într-un

halat lung, o privea curios. Era desculţ, nu avea nici măcar şosete. Numara cu mare atenţie banii din cutia fetei.

- Hm...cam puţini...

- Dă-mi banii înapoi, sunt ai mei! strigă Karina, mânioasă.

- Daca-mi spui o poveste, zise mogâldeaţa, incercand sa mai traga de timp...îi placea sa ţină bani în mâna, să-i numere, să le simtă mirosul...

- Ăăăăă....era odată un om...ăăăăăă....se bâlbâi fetiţa, privind la picioarele goale ale intrusului....Era odată un om taaare zgârcit. Îl chema Piragol. Nu avea decat o pereche de şosete, hainele de pe el şi doi căţei: Girofar şi Girofor. Avea insă, dosiţi prin diferite locuri, o mulţime de bani...Îşi spăla şosetele seara şi le usca pe calorifer. Când era foarte frig afară, îşi lua ghetele pe piciorul gol. Punea o şosetă în cap, in loc de scufie, iar una la gât, ca fular.

 Într-o zi, se întâmplă marea nenorocire: Girofar îi fură una dintre şosete. Ar fi luat-o înapoi, dar, subţiată de atâta spălat, şoseta se rupsese...

În acea seara, trist, Piragol îşi puse o singură şosetă la uscat. Câteva zile, lucrurile au mers binişor, purta doar o şosetă. Când i se făcea frig la piciorul gol, muta şoseta in acel picior. Dacă avea treabă în oraş, ieşea doar cu fular...spunea că scufiile s-au demodat. Numai că fericirea durează prea puţin...Girofor îi fură şi a doua şosetă!!!

 Supărat, Pirgol dărui căţeii unui copil. I-ar fi vandut, dar cu bani, nu-i voia nimeni.

 Alte şosete nu şi-a mai cumpărat...

“Sunt prea scumpe”, ofta el, cu picioarele în apa fierbinte...

- Acum îmi dai banii? întrebă Karina.

- Bine...răspunse mogâldeaţa, uitându-se urât la fetiţă.
În timp ce ieşea pe uşă, o întrebă bănuitor:

-        -  Da’ de unde ştii că mă cheamă Piragol?