Vesel, grumet şi
săltăreţ, calul grămătic n-avea nicio treabă. Singura lui treabă era să se bage
mereu unde nu-i fierbea oloiul.
-Nu se spune oloi, ci oală, mă apostrofă țâțâitor calul
grămătic.
-Vedeţi? Ce v-am spus? Anume am greşit, ca să vă dovedesc că
acest cal există.
-Mami, cui şi ce vrei să dovedeşti?
-Ţie, amicilor, cititorilor de poveşti trăznite….
-Nu vei ajunge niciodată un mare scriitor, dacă scrii oloi
în loc de oală şi inventezi cuvinte. Nu există cuvântul țâțâitor.
-În primul rând, nu doresc să fiu un mare scriitor. În al
doilea rând, cine-mi interzice să inventez cuvinte?
-Io îţi interzic! Io, calul grămătic.
-Tu nici nu exişti. Eşti o plăsmuire a imaginaţiei mele şi
deja ai venit să-mi impui reguli?
-Fără reguli nu se poate…
-Dacă ai cunoaşte regulile, n-ai spune IO, ci eu. Io nu
există în regulamente şi reguli. Este altceva…
-Ce este? Sunt hotărât să-ţi corectez greşelile de
gramatică, dacă-mi explicit ce este IO.
-Nu vreau să corectezi nimic, pentru că mi-ai face poveştile
harcea-parcea. Să-ţi explic ce-nseamnă IO? Ar însemna să-ţi dau definiţii şi
asta găseşti şi-n cărţi. Învaţă singur ce-nseamnă IO şi- apoi mai vorbim.
-Cum să-nvăţ? De unde să învăţ?
-Învaţă de la toate: de la copii şi animale, de la fluturi
şi flori, de la vânt şi furtună. Ele nu vorbesc corect gramatical şi sunt Io,
chiar dacă nu ştiu că sunt. Ele nu vorbesc, comunică. În comunicare, limba este
alta.
-Foarte rău dacă nu ştiu. Sunt dintre cei ce ştiu dar nu
ştiu că ştiu.
-Da. Şi tocmai asta îi face să fie Io, adică speciali. Se
poartă firesc, se simt bine în hainele lor şi nu doresc să le îmbrace pe ale
altora. Imaginează-ţi o bufniţă îmbrăcată în haine de cal grămătic. Ar râde
toată pădurea de ea. Sau tu, calul gramatic, îmbrăcat în pene de bufniţă. S-ar cruci
toată suflarea pădurii şi-ar fugi din calea ta. Ei nu stiu ca stiu, dar
stapanul padurii stie ca ei stiu. Asta e suficient.
-Şi ce propui?
-Propun să rămâi ceea ce eşti: un cal. Calul este făcut să
ajute oamenii, nu să-i corecteze. Punem pariu că o s-o păţeşti dacă mergi la
casa stăpânului şi-i corectezi greşelile gramaticale?
-Punem…O să merg chiar în ziua aceasta. Îl cunosc pe
stăpânul pădurii şi al ogorului. Cu siguranţă o să mă pună dascăl la copiii
lui.
Şi-a plecat calul…Nu i-a fost dusul ca întorsul. Purta pe
spate şaua şi stăpânul. Hăţurile îl împiedicau să conjuge verbele. Avea figura plouată şi ruşinată. Se oglindise-n
ochii stăpânului şi observase diferenţa. Stăpânul avea două picioare, nu patru
şi-şi muncea ogorul, îşi creştea puii. Nu tropăia ca un bezmetic prin pădure,
corectând greşelile gramaticale ale florilor ce erau Io, dar nu ştiau că sunt.
IO nu e greseala; si nici altele nu sunt; dar, sarmanul cal are dreptate...Ce daca lucrezi pamantul sau faci pane in cuptor! ce daca sapi gradina sau stai 14h pe mare ca sa ptrinzi doi baboi! Asta nu te impiedica sa scrii corect...
RăspundețiȘtergereLimba romana, din pacate nu este "limba vechilor cazanii" si nu s-a nascut, ca vestnicia, la sat...Limba romana s-a cladit pe limba unor bastinasi din fosta Tracie, peste care s-au facut implanturi de latinitate. Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Kogalniceanu...Pasoptistii au cladit aceasta limba si i-au croit traditiile; i-au compus miorite si i-au modificat alimosii si andripopii...
In afara de America si Israel, nu exista alt popor mai fabricat decat poporul roman; el exista, ca atare, de mii de ani; e plin de traditii reale si obiceiuri dintre cele mai neaose...
Dar, in secolul al XIX lea, pasoptistii s-au constituit in ctitori de tara.
Ce sunt pasoptistii? Sunt aceia care s-au constituit in prima loja romaneasca; tineri care s-au dedat ezoterismului prin universitatile europene...
e rau, e bine?
Habar n-am!
N-ai inteles...Calul nu avea dreptate. Invatase doar din carti. Stapanul citea din Mama Cartii si tocmai asta il facea atat de modest. Aflase ceva ce calul va afla peste un mileniu: nu cum scriem conteaza, ci doar ce spunem. Sigur, sa scriem corect este important. Dar daca e atat de important, de ce ne conduc analfabetii? Cuvintele, atunci cand tasnesc din inima, sunt ca Apa Vie. Venite din minte sau din carti sunt doar vorbe goale, margele insirate pe o sfoara, ce nu-si pot afla stralucirea, pentru ca-s captive. Eliberate din stransoare margelele isi pot afla singure menirea. Pot fi orice-si doresc. Captivitatea in religii si cai spirituale te priveaza de Apa Vie pe care o primesc doar cei ce au indraznit sa iasa din sirag. Atunci, necomparandu-se cu nimeni, au aflat ca Valoarea nu este data doar de plamadeala. Din acelasi aluat suntem toti, se presupune. Doar daca nu cumva si-a bagat nasul cel lung in Creatie si Lucifer. Poti fi copil de rege, ori copil de taran. Ce-i deosebeste pe cei doi este inima. Criticul de arta intelege dintr-o opera doar atat cat i se releva. Cand i se va revela mai mult, va fi scriitor, nu critic. Reciteste povestea "Margelele". Am cunoscut un om care spunea ca este patriot, dar a intors spatele la primul semn de furtuna. Spunea multe acel om din poveste: ca iubeste copiii, animalele, plantele. Nu se iubea decat pe sine. E plina Romania de vorbitori de vorbe fara suflet, piese de puzzle care se cred rotunde. Piesele rotunde le impiedica pe celelalte sa se-mbine. Dumnezeu nu ne vrea perfecti. Impresia de perfectiune este piedica in calea evolutiei. Ca melcii care s-au inchis in cochilii si asteapta tematori sa vina altii si sa-i traga de sfoara. Nu ma vad cu un melc dupa mine...Desi, imagine imi starneste buna dispozitie, necesara cand scriu povesti. In lumea Copiilor nu poti intra cu o fata trista.
ȘtergereIO provine din graiul armanesc si inseamna EU. Tot romanul obisnuit si nu fandosit spune "io" nu "eu". Si Stefan cel Mare tot "Io" spunea. Limba romana si graiul aromanilor au izvor comun, limba tracilor si a dacilor.
RăspundețiȘtergereNu ma refeream la fandoseala sau nefandoseala folosirii pronumelui Eu in loc de Io, pentru ca si eu, cand vorbesc repede, pe olteneste, tot io spun, ci ma refeream la ce ar trebui sa insemne Io, daca dacii se consideră alesi, nobili.
ȘtergereNu cred ca poporul asta a mai avut vreodată barbati atat de lasi. Asta inseamna degenerare. Imbuibare care duce la cadere in intuneric. Iar stramosii nostri erau solari. Adică, erau cristici chiar inainte de Cristos.
https://www.national.ro/old/%E2%80%9Ecasta-io%E2%80%9D-cheia-descifrarii-codului-getic-99785.html
Pornind de la excesul de laudă a dacilor actuali, multi romani au fost cuprinsi de meteahna trufiei. Si stiti ce fac? Posteaza cu Ne Miluita informatii pe internet. Facebook este plin de
" grămătici" ca dumneata care dau lectii. Bloguri dace tot cu Ne Miluita posteaza! Toata lumea posteaza si se increde cu sângele nobil al românilor. Barbati care behăie cuvinte cand tara este saracita intentionat?! Cand am ramas fara paduri? Cand ne sunt furati copiii? Când mor batranii in saracie si disperare?
Cand politicienii nostri si-au dat mana cu banditii si ne cer polițe semnate in alb la vot ca sa ne mai jefuiasca inca?!
Asta miroase a trufie, nucidecum a noblete sufleteasca. Nu te dai nobil intr-o casa murdara si plina de serpi si șopîrle. Iti faci curat intai in casa, apoi Il lasi pe Dumnezeu sa te cantareasca.
Cuprinsi parca de acelasi virus al trufiei, cohorte de crestini de pe internet se lauda ca poporul român este cel mai credincios de pe pământ.
Cum Dumnezeu nu ne cântărește dupa kilogramele sau tonele de cuvinte aruncate pe internet sau ciripite zilnic intre noi,oricat de frumoase ar fi vorbele noastre, in Cer tot săraci rămânem. Vorbele fara fapte sunt golite de sensul sacru,primordial. Iubirea nu mai e iubire. Este indiferenta parfumata cu tămaie.
Asa degenereaza o limbă...Vorba lunga fara fapte este sărăcia romanului.
Si ca sa vedeti cat de departe a ajuns fariseismul romanesc, in timp ce inteleptul Tudor Diaconu, cel ce a studiat codul castei Io murea sărac si bolnav in tara pe care a iubit-o pana la lacrimi, papagali fara Har se foloseau de numele lui ca sa-si faca firme. Câștigând bani din renumele lui Diaconu. Sau sa atraga tineri in sisteme dirijate de tradatori. Păi, nu-ti vine sa pui mana pe o nuia, sa-i trimiti pe toti la muncă cinstita, pe renumele lor, nu al stramosilor si inteleptilor?
Dar nu are cine...Eu sunt femeie si nu bat, nu lupt, decat eventual prin puterea cuvantului din inimă.
Povestea e lunga si trista si nu o sa o spun aici...E vesnica poveste a trădării. Iuda are multi urmasi cu ADN stricat si prin Romania.