Ciel

Au venit americanii! Episodul III

Un soim beat de la aburii namastieni ridicati in aer din distileria alchimista a Carcavuliei a adus zvonul in ograda cu animale: Romania va fi centrul spiritual al lumii!
Uuuai, pfffuai, ohoho, ce mandre pene de cocos au crescut prin ograda. S-a inceput curatenia generala: gunoiul de sapte metri a fost varuit, zidurile pe jumatate daramate au fost acoperite de desene in culorile curcubeului si simboluri din toate colturile lumii.
Mai ramanea de facut un singur lucru: sa fie ales un domn unificator dornic sa domneasca in mirosul de distilerie si peste stratul gros de jeg. Multi au dorit. Obisnuiti cu duhoarea proprie n-au simtit-o pe cea din ograda. Mai ales ca s-a folosit multa tamaie si s-au comandat tone de betisoare parfumate.
Si a inceput circul....
Si leul romanesc s-a transformat treptat intr-un pisoi batut de toti.
Imnul national devenise o compozitie dizarmonica de iti tiuiau urechile si te lua cu greata.
Noi, salbaticii bastinasi, nedusi pe la inaltele scoli de initiere priveam cu speranta in sus, spre boierii unificatori cu miros de smirna, tamaie si alte arome.
Si a inceput cersetoria:
-Boier Cutarescu, cerseam noi la Namastianul aflat in topul celor cu sansele cele mai mari de a ajunge Marele Unificator de Carton, tara e pe marginea prapastiei, copiii se imbolnavesc, animalele sunt ciomagite pe strada, cele salbatice au devenit prilej de distractie pentru straini si autohtoni viteji, se rad padurile, sunt umiliti batranii.
- Carcavule de doi lei! a raspuns Namastianul cu nasul cat trompa elefantului, indesandu-si in portmoneu castigul urias din ziua aceea. Vanduse 2543769 mantre si doua kg de parfum ametitor.
- Boier Crestinescu, am jelit noi mai departe, la urmatorul din lista, Romania e pe duca, degeneram.
-Carcavule de doi lei si spovediti-vaaaa de pacateeeee, aleluia, aleluia, Domnul a dat, Domnul a luat, nu fiti lacomi si pofticiosi ca e mare pacaaaat!am primit raspuns smerit.
- Boier Masonescu, mizeria nu se baga sub covor, am jelit in fata Maretului Curat Murdarus Atoatestiutescu.
- Carcavule de doi lei si zbang o palma ca desert!
Si uite asa Romania a devenit Carcavulia, simbolul national e pumnul asezat langa secera, ciocan, dragon, lup, sarpe,  cruce, inima si altele. E concurs: cine da mai tare cu simbolul sau in capul unui nesupus castiga trei trepte in ierarhia celor aflati in competitie.
Dar nu-i nimic, au venit americanii! Ei sunt poporul cel mai democrat din univers, galaxie si Calea Lactee. Prin Romania vor curge laptele, mierea, Cola, pop corn, ciocolata, guma de mestecat, tancuri, munitie de razboi  si multe alte minunatii. A venit Mos Craciun!

Au venit americanii. Episodul II

Americanii sunt poporul cel mai puternic, destept si democrat din univers. Consuma steroizi si au muschi de Superman.Ei nu vin niciodata cu un singur scop. Nu te poti deplasa de florile marului pe partea cealalta a pamantului. Cu ceva trebuie sa te alegi. Timpul inseamna bani, banii nu au miros. Deslusim uneori miros de petrol sau autostrada, dar este doar o iluzie. Unii spun ca totul se petrece doar in mintea noastra, asa ca venirea americanilor e pur imaginara. Ca si frica de masina cu inghetata. Fugim cand o auzim. Melodia aceea ne aminteste de filmele horror cu vanzatori de inghetata deghizati in clowni. Dar ne place masina cu sare. E distractiva reclama:
- Avem sare! Sare drob, sare la sac!
Am cumparat un sambure mic de sare drob. O sa-l pun in pamant si o sa am propriul copac cu sare. Am auzit ca americanii vor sa ne fure Marea Neagra. Cred ca invidiosii de rusi au lansat zvonul. Americanii sunt cel mai cinstit popor din galaxie.
Cand eram mici si sapam ca prostutii prin pamant cu lopetelele, gaseam mereu un acoperis de american. Aveam grija sa nu spargem tiglele acoperisurilor de americani. Poate ca am facut noi ceva rau atunci de au venit acum sa ne ia marea cu sarea? Am ascuns samburele de sare sub limba, ca nu se stie cine te toarna la CIA. Cand va fi momentul prielnic o sa-l plantez. Altfel vom manca doar mancare fara sare. Indulcita cu zahar si miere. Vom transpira miere!
Nu am inteles inca in ce fel ne vor lua marea, salinele, padurile si gazele de sist. Ar fi doua variante: ori sapa o groapa adanca pe sub mare, saline, paduri si pungile cu gaze si apoi le transporta agatate de niste elicoptere uriase, ori scot dopul marii si aceasta se scurge direct in America. Salina si padurea nu se pot scurge, asa ca le vor transporta agatate cu carligul de elicopterul cel urias. Dar mie nu-mi pasa. Daca ei sunt poporul cel mai democrat, pacifist si cinstit din Calea Lactee, sa ia tot! Oricum eu am ascuns sub limba gruntele de sare si voi manca bucate cu sare si nu doar cu miere.

Au venit americanii!

Pacat ca au murit bunicii calcati in picioare de rusi. In sfarsit, au venit americanii. Au desfasurat deasupra Romaniei drapelul lor cel democrat si pacifist si-au pus-o de-un razboi. Doar copiii nu au aflat pana acum ca pacea se face cu razboi. Cu siguranta, Romania e pamant binecuvantat!L-au cuvantat multi si, deasupra drapelelului american, e o mare de cuvinte. Dupa Revolutie, vazand cat de saraci si needucati suntem, filantropi din toate colturile lumii au inceput sa parasuteze daruri. Copiii chiar au crezut ca a venit si Mos Craciun dupa Mos Gerila. Parintii i-au luat repede de mana si i-au trimis la joaca. Pentru ei venise Mos Craciun. Micii puteau sa isi puna pofta in cui. S-au parasutat reviste porno si de tantra yoga pentru incultii de parinti care nu aflasera cum se fac copiii. Unele pachete erau invelite in staniol roz si ascundeau cutiute muzicale ce repetau la nesfarsit mantra aum. Pana te apuca nebunia, puneai mana pe un ciocan si faceai zob cutiuta. O batrana tocmai plecase sa-si munceasca porumbul cand a venit urmatorul transport cu daruri. Un suvoi de silicon i s-a revarsat din cer acoperind-o de sus pana jos. A devenit atat de frumoasa si tanara incat nu a mai vrut sa fie taranca. Si-a parasit mosul ce a refuzat perfectiunea si a plecat in tromba la oras pe motocicleta unui june fost batran siliconat. S-au inscris la circul ANATECOR si au luat lectii de zbor. Parasuteaza acum pachete promotionale de alchimie spirituala. Sa invete si taranii aceia cum e cu transformarea omizii in fluture si cum e cu albinutele ce culeg polenul din care alchimisti zambitori transforma sanatatea in bani. Cele mai grele pachete cazute din cer au fost cele cu invataturi cabalistice. Alea au frant cateva grumazuri. Ca sa se deosebeasca de cele fluflu, usurele si rozalii ale Monicai Visan si Alinei Badic, cele cabalistice au fost colorate in maroniu verzui inchis. Acum toti stiu sa-si fereasca tartacutele cand cad. Ne-am culturalizat. Acum stim si simbolistica dacicio-curcico-gainico-zamolxianico-zdronc! Da, e cu zdonc! Unii rebeli au refuzat noua religie de partid si de stat si n-au mai primit in dar decat pachete in care erau ascunse pietroaie. Asa le trebuie nepatriotilor! Cine nu e cu ei nu e cu ei si trebuie starpit! Oreste si Roxin si-au ascuns mustatile musca sub un strat gros de pudra si-i fac cu ochiul Alinei Badic. Ea e culturistul cel mai culturalist si alchimist. A reusit sa faca o potiune magica din toate. Crestinismul se vinde in acelasi pachet promotional cu alunitele de pe corp ce ne dau in vileag caracterul, cu visele si interpretarea lor si cu astrologia. Alina Badic le face cu ochiul sfintilor de serviciu de la Antena 3. Lidia Fecioru il priveste in ochi pe numerologul cel mustacios si-i transmite telepatic: vorbeste repede, nu face mari pauze intre cuvinte, altfel se prind telespectatorii ca iar le vindem gogosi!
Doaaaamne, cati salvatori!
-Doamne, am o intrebare: de ce n-ai venit doar Tu fara ei?
Da, stiu. Ai venit. Tu esti Tu, ei sunt ei. Fiecare cu cadoul sau. Multumesc,Doamne, ca nu esti si Tu un pachet rozaliu din care urla mantra aum! N-as fi stiut unde sa mai fug. Tu Stii ca tot fug de-acasa ca sa te caut. E meteahna din copilarie. Fug de uratul ambalat rozaliu, verzuliu, maroniu si chiar auriu  care incearca sa Te imite.

Sacrificiul

 Vacile Domnului s-au strans la sfat. Nimic nu le mai iese asa cum erau obisnuite in indelungata istorie. Poate ca Dumnezeul lor dorea un sacrificiu? 

Dumnezeul lor era doar inchipuit si orb, asa ca nu-si dorea nimic. Dar vremea schimbatoare si planurile erau date peste cap si nu era timp de gandit. Mai ales ca nici nu gandisera de mult timp. Erau obisnuite sa traiasca de azi pe maine, cu burta la soare. Bancile pline ochi de achizitii convenabile, politica mergea ca unsa dupa regulile inscrise in cronicile milenare. Asa ca...doar un sacrificiu le mai ramanea ca solutie. O biserica din lemn si un sacrificiu. 

Au chemat acarieni, calfe si zidari si le-au expus maretul proiect. Trebuia sa fie unica, filigranata si sa se vada din satelit. Gandeau Vacile ca asa cum se vede din satelit o va vedea si Dumnezeul Vacilor Domnului si-i va placea ce va vedea. 

Toata lumea stie ca ele sunt zgarcite si nu ti-ar da cheile de la camari nici picate cu ceara. Acarienii, morti de foame si rupti in nadragi de saraci, au mancat mai mult decat trebuia din lemn, iar filigranul a devenit o uriasa gaura. Azi au papat un pic, maine inca un pic...mmmmm....era bun lemnul la gust! Adus tocmai din Zandaluzia, dulce si moale...mmmmmiam!

Cand seful arhitectilor a vazut prapadul era prea tarziu...Tocmai venise nervos de la o vanatoare de dornici de sacrificat pe altarul bisericii si venise cu mainile goale. In afara de cateva broaste raioase si un iepure surd, chior si nauc, nu se prinsese nimeni in lat. Tuna si fulgera atat de tare cocotat pe schele, incat acarienii au rupt-o la fuga in timp ce prea de tot filigranata constructie se prabusea.

Au gandit toti ca e semn rau si au renuntat la ideea de sacrificiu. 

-Doar nu suntem in Evul Mediu, zise o Vaca a Domnului devenita inteleapta de la o bucata de lemn ce-i cazuse in cap.

Au plecat sa-si dreaga moralul cu cate o cupa cu roua, la bodega Paradisul Fiscal al Vacilor Domnului.

Asa am scapat de o superstitie si de sacrificii. 

Poveste de anul trecut

De prin Gradina Maicii Domnului...

 Auzind un zvon, cum ca Dumnezeu ar iubi doar lemnul si piatra, cativa barzauni au transmis sonor, nazal, vestea prin toata ograda. Vacile Domnului iesisera la soare pe o butura roasa de timp. S-au inarmat pana in robe si dinti si s-au asezat la panda. Furnicile n-au mai avut voie sa treaca pe acolo decat cu viza si pasaport si semnand o declaratie pe proprie raspundere ca nu vor trada niciodata lemnul si piatra pentru un fir de iarba sau o floare, o sticla, o picatura de apa...

Vazand-o pe Fleure mirosind visatoare florile, Vacile Domnului au facut plangere la Cenzorul sef. Asa ceva era inadmisibil! Speriati de amploarea scandalului, emisari de pe buturugile straine au venit la fata locului cerand pedepsirea lui Fleure si a barzaunilor eretici. S-a asternut uitarea, cativa au lasat nasurile in jos, rusinati de scandalul iscat. Pisicile miros in continuare florile si se catara peste tot. Cenzorul sef le priveste manios, trecand intr-un carnetel numarul blasfemiilor si al incalcarii cutumelor. A ajuns deja la pacatul cu numarul 34567214, numit: Neascultare, harjoana in postul Pastelui si mieunat insistent, chicotit pe sub mustati.Cenzorul nu mai pridideste cu numaratul pacatelor,asa ca un broscan cam gras   s-a oferit voluntar sa le aduca pe pisici inapoi in dogma. Le tine o cuvantare in fiecare zi despre ce trebuie si ce nu trebuie facut. Vacile Domnului l-au votat sfant si il  privesc admirativ cum se incrunta la cei ce chicotesc nesupusi. Toata ograda si-a pierdut bunul simt. Peste tot auzi cuvinte soptite evlavios printre dinti: marlan, proscris, mason tradator, oculta banditilor, hotule si ba tu! Asa a mai trecut un an...Anul acesta a inceput promitator, cu incaierari si mitinguri. Vacile Domnului si-au parasit buturugile si au iesit in poteca purtand pancarte scrise pe frunze. In tabara adversa, barzaunii, furnicile si o pupaza nimerita din greseala pe acolo. Au ales-o manifestantii pentru creasta vizibila si vocea puternica. Vacile Domnului au facut pace cu dusmancele buburuze si s-au organizat in sindicatul numit "De ce voi si nu noi? De ce doar noi si nu si voi? De ce doar ei si noi niciodata?"Numele a devenit slogan si-l canta puii si copiii luati la circul din strada din motiv de lipsa de bone. Bonele n-au vrut sa lipseasca si au protestat impotriva epuizarii prin munca in afara programului.
E frumos in Romania...Mult zgomot pornit din te miri ce.

Tertipuri si smecherii

Rautatea Buna si Rautatea Rea erau surori gemene. Semanau ca doua picaturi de apa, dar se deosebeau prin zambet. Rautatea Rea era acra pe fata si nu facea niciun efort sa disimuleze rautatea. Rautatea Buna zambea tot timpul si-si construise un chip luminos, folosind un fond de ten potrivit, o penseta cu care isi arcuise frumos sprancenele, obtinand un efect remarcabil. Parea un ingeras ce se mira tot timpul si o zana venita pe pamant direct din norii din vata de zahar. Mergeau de mana tot timpul. Una acra, alta zambitoare. Contrastau si tocmai aceasta ii facea pe oameni sa nu fie atenti cand le dispareau portmoneele, prajiturile direct din fata la cofetarie. Dispareau culori, carti, orice...Cum toata lumea o banuia pe Rautatea Rea de proaste apucaturi, niciodata nu era cautata in geanta Rautatea Buna. Desigur, imparteau totul in mod egal, razand pe ascuns de naivitatea pagubitilor. Unii aplica metoda in afaceri, spiritualitate, politica si chiar in politie. Mici tertipuri si gainarii, intr-o lume in care bazinul cu idei a secat. Cum sa-si mai procure oamenii placerile? Unii spun ca aceasta e dovada de inteligenta si adaptare la economia de piata si criza economica. Altii zic ca este o metoda ce nu duce nicaieri, pentru ca duce la inflatie. Nu poti tipari bani fara acoperire valorica si nici nu poti repeta la nesfarsit acelasi tipar. Undeva trebuie sa se strice o rotita. Deh, dileme...si mirari.