Pagini

duminică, 3 aprilie 2011

De ce râd spiriduşii şi zânele?


Pentru că au de ce. Pentru ei, totul este joacă. Spiriduşii nu arată aşa cum credem noi, adică au bărbi lungi şi sunt scunzi. Uneori, sunt chiar inalti. Le plac dulciurile, la nebunie. Îi recunoşti după râsul subţirel şi după strălucirea jucăuşă din ochi. Ooooo, spiriduşii şi zânele râd mult şi le place dansul. Îi găsiţi pe lângă copaci, printre flori, de obicei au o carte de poveşti în mână şi un câine, lângă ei...sau o pisică, un iepure, orice animal, nu fac mofturi.
Când sunt trişti, începe să plouă şi florile îşi apleacă şi ele capetele. Oamenii mari îi caută prin păduri şi mai ştiu eu prin ce coclauri, în cărţi vechi şi prăfuite... ei sunt lângă noi. Au grijă de animalele rănite şi le iau acasă. Le place să deseneze şi să cânte. Te aştepţi să fie îmbrăcaţi în verde şi să aibă coroniţe de flori pe cap? Doar uneori, când dau serbări pentru părinţi şi bunici. Aceştia cred că au copii, nici nu le trece prin cap că ei cresc spiriduşi şi zâne...s-ar speria, ar merge pe la specialisti ca să le ceară sfaturi. Numai că specialiştii în domeniu sunt puţini şi nu prea dai de ei. Majoritatea sunt timizi, dar dacă deschizi un subiect pe placul lor, guriţa nu le tace, până nu se termină toate cuvintele din dicţionar şi când se termină, inventează altele.
Tu ai ocupaţie serioasă, citeşti ziarul, pui ţara la cale...Vine mica zână  şi te anunţă că floarea a făcut un boboc, sau că norul acela are formă de inimă, sau că a găsit o buburuză fără un picior.
Tata spală maşina şi discută cu vecinul politică. Micul spiriduş le atrage atenţia că pe căţelul maidanez îl doare burtica, pentru că papă iarbă. Bineînţeles că nu-l aud, dar codul nescris al spiriduşilor spune să nu te dai bătut, orice ar fi. „ Pe căţel îl doare burtica, papă iarbă! ”, repetă şi mai tare. Nici acum nu este auzit. „ Eeeee, dacă aş avea eu un frate care să mă-mpingă de la spate....”. Se pare că acum a găsit cuvintele potrivite, pentru că tati tresare şi merge să împingă bicicleta spiriduşului.
 Când nu au un animal pe lângă ei, sigur au unul imaginar, pe care-l mângâie şi îl răsfaţă.
Sunt peste tot: la Zoo, în parcuri, în locurile de joacă... Şi-i mai recunoşti după ceva: le plac la nebunie baloanele şi zmeele şi tot ce zboară...















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu