Nevoia te invaţă ( Poveste rusească)

 

- Mami, cum adică „Nevoia te invaţă” ?

- E o poveste interesantă...

„ Gasparov Feodor Mierinciki era fiul unei...mmmm...cotoroanţe pe numele ei de fată Nevoia Feodorovna Nasinova. Fiul fusese deprins de mic să nu-i iasă din cuvânt.

-Din ce cuvânt, mami?

- Din orice cuvânt. De exemplu, când cotoroanţa spunea:

- Stai nemiscat două ore şi respiră doar când iţi permit eu, Feodor aşa făcea, chiar dacă ochii-i ieşeau din orbite ca ai melcului.

- Dar tata nu avea Feodor?

- Avea, dar stătea foarte puţin pe acasă. Treburile urbei ii ocupau cam tot timpul. Era primar si uneori dormea in primărie.

- De ce sa doarmă in primărie?

- El spunea că vrea sa fie la dispoziţia cetăţenilor şi că n-ar putea dormi liniştit in patul său, ştiind că aceştia aveau atâtea probleme de rezolvat.De fapt, minţea. Acasă nu putea dormi de sforăitul Nevoii. Îl acoperea chiar şi pe al lui.

Locuitorii urbei ştiau când primarul dormea acasă. Dinspre casa cu lei deasupra uşilor, se auzea cam aşa: „ Ziiiiii-iiiiiiiii-miiiiiiiii-grrrrrrrrr-sfrrrrrrr-mrrrrrr-grrrrrroh!”

- Dooooomne, mami...de ce aşa?

-Pentru ca sforăiau pe două voci. Când primarul dormea separat, în primărie se auzea: „ Ziiiiiiiiiii-iiiiiiiii-miiiiiiii!”, iar din casa cu lei: „ Grrrrrrrr-sfrrrrrrrr-mrrrrrrrr-grrrrrrroh!”.

Prietenii primarului mai ştiau ceva: acesta se temea de soţia sa. Învaţase să meargă pe vârfuri şi pe călcâie, să nu respire, să tacă atunci când ea vorbea, să mănânce sănătos...

-Cum adică sănătos?

-Păi, îi cântărea porţiile de mâncare, calcula fiecare fir de calorie, despărţea E-urile şi caloriile de restul...

- Cum să desparţi? Mami, tu minţi...

- Nu mint. Uite: cumpăra mezeluri, le punea pe masă şi răcnea: „ E-urile în dreapta, caloriile în stânga!”Acestea se grabeau să-i asculte porunca. Ce ramânea la mijloc, punea în farfurii. Rămânea atât de puţin, că primarul şi copilul erau veşnic flămânzi.

Şi uite aşa, Nevoia i-a învăţat pe amândoi să mintă, să fugă de acasă, să-şi facă singuri mâncare, să doarmă singuri...Chiar şi soarele o ocolea pe Nevoia Feodorovna. Aceasta pusese ochii pe el de ceva timp. Era cam palid soarele, deci mânca prost. Despre luna, ce să mai vorbim?

-E o leşinata luna! Uite ce culoare are, ii spunea singurei ei prietene, Anevoia Filipincika Tritonova. Trebuie sa iau măsuri grabnice.

 Şi uite aşa, Nevoia a învăţat luna să răsara pe furiş, să nu faca zgomot, să se pitule dupa nori, să nu zâmbească şi nici să nu râdă, şi nu cumva să privească spre soare, din motive de radiaţii periculoase. Soarele şi-a scurtat timpul de şedere deasupra oraşului şi stătea şi el mai mult pitulat după nori. Uneori, se pitula dupa lună. Erau singurele momente în care luna şi soarele îndrăzneau să chicotească. Anevoia o informa pe Nevoia despre încălcarea regulamentului şi ieşea mereu scandal. Primarul era forţat să dea un decret prin care soarele, luna, norii complici şi oricine ar fi îndrăznit să nu respecte poruncile Nevoii erau condamnaţi la închisoare.