Iluminarea

-No, normal, n-o să mă mai căsătoresc şi basta! cugetă cucoşul, trăgând din nas. Nu-şi putea scoate din buzunar batista cu buline roz, de teamă că trezeşte puii din somn.

Îl părăsise cloţa, pe nepusă masă, fără bilet de adio. Adică, îl părăsise chiar cu masa pusă. Îi lăsase  resturile reci de la cina de ieri. L-a privit scurt în ochi, i-a spus “Bestie împănată!” şi a ieşit trântind uşa de la coteţ.

-Nimeni nu ne…Niciun nume…necum, nicidecum. Nicigândul nicăieriului ne năruiește nurii…

-Ce bolboroseşte acolo? se mirau găinile, încercând să desluşească tainele noului limbaj adoptat de cocoş.

-Cred că sunt versuri albe, ori haiku-uri, spuse una dintre ele, amatoare de poezie.

-Eu cred că şi-a pierdut minţile de suferinţă, spuse o găină bătrână. Peste divorţ nu treci chiar atât de uşor. Divorţul iese pe uşă doar cu o bucată de suflet ruptă din sufletul tău, folozofă ea, provocând un val de leşinuri printre raţele din curte. Aşa erau raţele…Sensibile la filozofie.

-Mamiiiiiiiiii…….!

-No, păi eu ce să fac dacă tuşica iar m-a ispitit? N-o să las frumuseţe de fotografie nepusă într-un text.

Cucoşul  a devenit negativist, nihilist, un fel de Gică Contra la tot ce i se spunea. Găinile i-au înţeles dorinţa de a se călugări, nu i-au mai aruncat ocheade şi l-au poreclit domnul No.

După câteva zile fără mamă, puii vorbeau cam aşa:

- No, norocul nostru, norii n-or năvălit năvalnic!

-No, necesarul numirii noului nomanclator nomenclaturist necesită şi puţin noroc.

-Doamne, ptiu! se cruceau găinile. N-o să ne mai înţelegem cu ei. Ăştia inventează altă limbă.

-Să tragem cu urechea la discuţiile dintre ei, să nu rămânem de căruţă, inculte, retrograde.

-După vreo săptămână, cloţa s-a întors la pui. Era foarte parfumată şi vorbea cam aşa:

-Je ne comprends pas tout ce qui parle ! Oh, mon Dieu !

-Cucoşul a privit-o fericit, de parcă soarele intrase iar în ogradă. A învăţat limba franceză, au învăţat-o şi restul găinilor.

Întorşi din concediu, stăpânii au ascultat cu atenţie. Ograda era aceeaşi, dar altfel. Peste tot, începând cu puii şi terminând cu măgarul, se vorbea franceză. Dar o franceză ciudată, un dialect nemaiauzit până atunci :

-No, est non en novembre noire avec Noriega le neuf  œuf quand il neige, euf, uf, of, ofof, ofofofof, măi, măi ! Joyeau Noel!

Deşi erau budişti din tată-n fiu, au făcut atât de multe cruci stăpânii, încât s-au iluminat pe loc şi s-au creştinizat. Au construit o biserică în curte, cu tot dichisul. Cucoşul a devenit preot şi-şi cheamă zilnic enoriaşii la slujbă :

-Nunurieeeeguuuuuuuuu, No !