VARICELA

                                                           

Karina era bolnăvioară. Se umpluse de bubiţe pe tot corpul si o durea in gât. Tati îi spusese că boala se numeste varicelă şi că o fac toti copiii, dar Skypy stia că nu este aşa...Era un câine foarte înţelept şi cunoştea lucruri pe care oamenii nici nu le bănuiau.

De exemplu, ştia că fulgii de nea nu sunt picături îngheţate de apă. Ca să le facă bucurie copiilor, îngerii dădeau pe răzătoare bulgări  uriaşi din cer şi fulgii cădeau pe pământ.

Şoriceii îl contraziseră imediat. Ei ştiau muuult mai bine. Le spusese stră-stră-străbunicul lor că îngerii  dădeau pe răzătoare roţi de caşcaval, pentru şoriceii ce nu găseu mâncare in timpul iernii.

-Da? Si atunci de ce nu mâncaţi? se răţoi Skypy, care gustase si el zăpada când era mic şi prostuţ. Ştia că are gust de gheaţă.

- Pentru că noi avem ce mânca, nu este nevoie! Se burzului şoarecele tată. Îl lăsăm pentru şoriceii înfometaţi.

- Mie mi-a spus o mătuşă că sunt pene căzute din aripile Uriaşei, spuse găina Gina. Acolo sus, este o găină foarte mare, ce are grijă ca totul să meargă bine în lumea asta. Ea cloceşte un ou mare, din care apar toate câte sunt pe pământ. Din când în când, se scutură pentru că amorţeste  să tot stea cu ochii pe noi şi să ne vegheze să nu facem prostii. Atunci, ninge...

Skypy o respecta prea mult, ca să o contrazică. Putea s-o întrebe cum se face că nu amorţeşte niciodată vara...dar mai bine tăcu.

Pisicile tăceau şi zâmbeau ironic pe sub mustăţi. Nu se amestecau in discuţii fără noimă. Pentru ele, zăpada este zăpadă, aşa cum laptele este lapte.

Prinşi în discuţie, uitaseră de faptul că fetiţa nu se simţea bine. Îşi îndreptară privirile drăgăstoase spre ea.

- Eu ştiu cauza adevărată a bolii, îi spuse Skypy. Nu este adevărat ce spun doctorii. Vrei să-ţi spun povestea? o întrebă el.

- Da, răspunse Karina bucuroasă.
- Se spune că era odată o găină. Trăia în pădure şi avea culcuş in scorbura unui stejar gros. Într-o zi, pe când era plecată să-şi caute mâncare, un tăietor de lemne a venit şi a tăiat tocmai copacul care era casa ei. A plâns câteva zile cu capul pe butura stejarului. Tristă şi flămândă, a plecat să-şi caute rudele ce locuiau în luminişul cu mesteceni. Acestea au primit-o la ele şi au încercat să-i aline tristeţea. Fiecare îşi amintea de necazuri mai mari sau mai mici pe care le avusese cu oamenii. Cocoşelul Franţ- Kranţ povesti cum a fost  alungat de un pui de om, în timp ce aduna câteva firimituri ce-i căzuseră copilului din cioc. Nu a vrut să se dea aşa uşor bătut şi a început şi el să-l ciugulească pe copil, de unde nimerea, lăsând mici semne în locurile de unde îl ciupea.
Supărat pe oameni, tot neamul găinesc din acea pădure s-a strâns intr-o zi şi s-a hotărât să facă un descântec prin care  să-i pedepsească pe oameni. Vraciul Creastă- Mândră a început să se învârtă în cerc şi să mormăie un cântec din care nu se înţelegea niciun cuvânt.
Când si-a terminat descântecul, le-a spus că rostise un blestem, prin care toţi oamenii să facă o boală care să le amintească de nerdeptaţile făcute neamului găinesc. Asta este varicela, îşi incheie Skypy povestea.
- Hm...nu ştiu ce să zic. Parcă nu prea-mi vine să cred. Doctorii ştiu  mai bine, spuse Karina.
- Bine, hai să facem un pariu, spuse Skypy. Dacă am dreptate, îmi iei un cadou. Îmi doresc de mult timp o şepcuţă cu numele meu. Dacă ai tu, să mă îmbolnăvesc şi eu de varicelă şi, pe deasupra, îţi cumpăr şi ceva drăguţ.

În ziua următoare, Skypy se umpluse de bubiţe din cap, până în picioare...Au urmat apoi şoriceii şi pisicile. Poate  s-ar fi îmbolnăvit şi găina Gina, dar nu-şi permitea. Cine ar mai avea grijă de toţi?

     

 Fiind puţin slăbită după varicelă, Karina avea nevoie de mâncare bună, ca să se pună repede pe picioare.

 Prietenii ei o ademeneau cu tot felul de bunătăţi.

- Sunt- cranţ- gozavi-cranţ- morcovii, ronţăiau iepurii, ţopăind în jurul patului.

- Daaa, am un unchi care nu vedea aproape deloc, interveni în discuţie găina Gina. I-a spus cineva că morcovii sunt buni pentru ochi şi a mâncat cincisprezece kg de morcovi într-o singură zi. Nu numai că i-a revenit complet vederea, dar a devenit atât de energic, încât nu mai putea să meargă normal.

Dansa, în timp ce mergea. Când stătea în loc, tropăia din picioare ca un cal. Şefii i-au dat afară din slujbă pe toti colegii lui, pentru că începuse să facă şi munca lor, atât de multă energie avea. Cât timp avea probleme cu vederea, purta ochelari de culoare închisă. Mulţi credeau că este cerşetor şi-i puneau în palmă bani. S-a gândit că n-ar fi rău să păstreze ochelarii pe nas...aşa primea bani din doua părţi.

 În cameră de făcu linişte deplină. Toţi tăcură, jenaţi. Uneori nu este bine să dai în vileag prea multe despre familia ta...

- Karina, ce vrei să-ţi pregătesc de mâncare? se auzi din bucătărie, vocea tatei.

- Orez şi cartofi pai, răspunse fetiţa.

- Mmmmm, e grozav orezul, spuse Skypy. Se spune că era odată un clown. Era cam trist şi, din cauza asta, nu prea reuşea să facă pe nimeni să râdă. A fost dat afară de la circ. Sărac şi descurajat, a luat drumul pribegiei. A trecut prin mai multe ţări, a învăţat o mulţime de limbi străine.

Cu chineza a fost cel mai greu. Nu putea să priceapă mai nimic din ce se vorbea. Doar atât a reuşit să înveţe:

Nu ştia ce-nseamnă, dar când mergea să cumpere ceva, desena acest simbol şi rezultatul era uimitor.  Vânzătorul făcea o plecăciune în faţa lui şi-i dădea gratis tot ce-şi dorea. Pe deasupra, îi mai dădea şi un bol cu orez aburind. De atâta orez, omul nostru a prins puteri nebănuite. S-a angajat la circul din  Beijing, unde a început să facă de toate. Făcea şi jonglerii, era şi trapezist,dresor, clown...Este  evident că făcea totul atât de bine, încât ceilalţi angajaţi de la circ şi-au pierdut, rând pe rând, slujbele. Chiar şi directorul. Aşa minuni face orezul, concluzionă Skypy.
- Şi cartofii pai fac minuni, spuse Negruţa. Mi-a povestit mama, când eram eu pui, că Moş Crăciun obişnuieşte să mănânce cartofi, dar şi multe legume şi fructe. Aşa reuşeşte el să se menţină în formă şi este tot timpul vesel.
- Karina, iaurt vrei? Răsună iar, vocea tatei.
- Nuuuuuuuu! răspuse ea...prilej pentru tată să-l mănânce el...că doar n-o să forţezi copilul. Dacă nu vrea, nu vrea!
 Părinţii sunt tot nişte copii, un pic mai mari. Pândesc momentul când acesta nu este atent şi-i iau din faţă o fărâmă de prăjitură, un pătrăţel de ciocolată...Uneori, intenţionat îi abat atenţia în altă parte şi atunci, mama, tata, bunicul, bunica, şterpelesc câte un cartof pai. La sfârşitul mesei, se declară mulţumiţi: copilul a început să manânce tot din farfurie.

 În sfârşit, a venit şi mâncarea. Orezul arăta grozav, iar despre cartofi... ce să mai vorbim?

- Într-o zi, începu iar să se dea în petec găina Gina, am prins o râmă atât de mare, spuse ea, desfăcându-şi larg aripile. 

La aceste vorbe, un păianjen ce se costumase în buburuză, pentru balul mascat din acea seară, o zbughi pe fereastră, speriind o omidă ce trăgea şi ea cu urechea la cele ce se discutau. 

 

-Tati, mie nu-mi prea mai este foame, spuse Karina.

Pisicile priviră acuzator către Gina. Toţi observaseră că nu este în apele ei. Vorbea gura fără ea. Misterul s-a dezlegat mai spre seară...pe picioare îi apăruseră bubiţe: făcuse şi ea varicelă.