marți, 21 februarie 2017

Tertipuri si smecherii

Rautatea Buna si Rautatea Rea erau surori gemene. Semanau ca doua picaturi de apa, dar se deosebeau prin zambet. Rautatea Rea era acra pe fata si nu facea niciun efort sa disimuleze rautatea. Rautatea Buna zambea tot timpul si-si construise un chip luminos, folosind un fond de ten potrivit, o penseta cu care isi arcuise frumos sprancenele, obtinand un efect remarcabil. Parea un ingeras ce se mira tot timpul si o zana venita pe pamant direct din norii din vata de zahar. Mergeau de mana tot timpul. Una acra, alta zambitoare. Contrastau si tocmai aceasta ii facea pe oameni sa nu fie atenti cand le dispareau portmoneele, prajiturile direct din fata la cofetarie. Dispareau culori, carti, orice...Cum toata lumea o banuia pe Rautatea Rea de proaste apucaturi, niciodata nu era cautata in geanta Rautatea Buna. Desigur, imparteau totul in mod egal, razand pe ascuns de naivitatea pagubitilor. Unii aplica metoda in afaceri, spiritualitate, politica si chiar in politie. Mici tertipuri si gainarii, intr-o lume in care bazinul cu idei a secat. Cum sa-si mai procure oamenii placerile? Unii spun ca aceasta e dovada de inteligenta si adaptare la economia de piata si criza economica. Altii zic ca este o metoda ce nu duce nicaieri, pentru ca duce la inflatie. Nu poti tipari bani fara acoperire valorica si nici nu poti repeta la nesfarsit acelasi tipar. Undeva trebuie sa se strice o rotita. Deh, dileme...si mirari.

miercuri, 1 februarie 2017

Dumnezeu facebook

Pe facebook este chiar Dumnezu! Ne da de toate...Avem spovedanii pe fata si in vazul lumii, maestrii spirituali ce granguresc grangureli si gogosi impreuna cu ucenicii, avem si poze cu copii, femei frumoase si barbati musculosi, deci nu trebuie sa ne mai intemeiem o familie. Avem poze cu case si gradini, paduri, retete diverse. La sfarsitul unei zile de ciripit pe fb esti satul caraba si incepi chiar sa te ingrasi de la prajiturile din grupurile culinare. Daca-ti cumperi un scaun confortabil poti chiar dormi cu capul pe tastatura. Dumnezeu facebook isi iubeste supusii si proiecteaza chiar acum tastaturi moi, umplute cu pene de mistret. Nu, nu de mistret, ca mistretul n-are pene...Cu pene de pinguini a vrut Dumnezeu sa umple tastaturile, dar s-au revoltat iubitorii de animale si veganii, asa ca s-a ordonat umplerea lor cu burete neinflamabil. Fericitul posesor al unui cont facebook poate auzi cand doarme alarma prin care toti locuitorii sunt anuntati ca s-a mai postat o pereche de pantofi ieftini, sau un parfum marca Miamiau. Incaltati si parfumati, facebookienii dorm si mai fericiti, visand momentul in care casa careia i-au dat like 4537658 postaci si likeaci va fi a lor. Are si tigai Dumnezeu facebook. Si new age, teoria conspiratiei, muzica, ecologie, loji masonice, spioni, anarhisti, gospodine ce fac schimb de retete, crestini piosi si crestini doar poleiti cu un strat subtire de polei crestinesc ce se cumpara tot pe facebook. Ce bun e Dumnezeu facebook! Sa-i inaltam cu totii imnuri si ode si sa ne convingem toata familia sa-si faca cel putin un cont. Daca ai mai multe conturi, ocupi o suprafata virtuala mai mare, iar Dumnezeu te alege vataf, sau vladica, ori macar paharnic ce le toarna in cupe locuitorilor ambrozie si miere, lapte, vin fin, ori chiar votca pentru infiltratii rusi, palinca pentru ardeleni, tzuica pentru olteni. Marit fie Dumnezeu facebook!

Poveste din secolul XXX

Actiunea se petrece in viitor, intr-o jungla in care bastinasii inca nu aflasera ca s-a terminat si Al V-lea Razboi Mondial. Castigatori erau romanii, iar imnul cantat de toata omenirea era "Noi suntem romani, aici pe veci stapani".Se canta in rusa, engleza, maghiara, araba, turca si in toate limbile pamantului, mai putin in limba ticutocubinkibinki. Din acest motiv fusese trimis un lingvist roman in jungla, cu o plasa mare de prins fluturi in mana. Bastinasii erau mici, cam cat o pasare colibri, asa ca n-a fost o expeditie prea grea. Au incercat toate metodele romanii sa-i invete limba, sau sa-l invete pe el limba romana, ca sa poata canta si tribul impreuna cu vraciul minunatul imn. In secolul urmator, omenirea scazuse in inaltime si canta imnul romanesc cam asa:" Ninki noi sinki voi tinki boi".
Morala povestii: lasa oamenii sa cante cum vor ei, altfel va iesi o disonanta cumplita.
Povestea este SF
Specific asta ca sa nu creada romanii care cred cam orice ca acesta ar fi viitorul si sa umble de pe acum cu nasurile pe sus.

joi, 15 decembrie 2016

Reteta romaneasca de Craciun

Alergam repede dupa rata ce a furat portocala. I-o smulgem din cioc si ademenim porcul cu portocala, ca sa lase din gura marul. Cu portocala in gura, porcul va arata mai chic si noi mai europeni. Atasam de coada porcului un mic drapel tricolor, mimand patriotismul, trimitem rata pagubita de portocala la avocatul poporului. Ii va rezolva problema dupa Anul Nou, pretextand ca portocala a fost folosita ca globulet in bradut si nu poate fi data jos. Amanarea este mama rezolvarii de la sine a problemelor. Dupa Boboteaza, mizand pe memoria scurta a ratelor, avocatul va trimite rata sa se certe cu porcul. Din marul subtilizat de la porc facem placinta cu mar, reteta economica pentru perioada de criza. Am uitat unde a ajuns portocala, asa ca lasam porcul sa se certe cu rata pana la Paste, cand ne pregatim deja de un nou Craciun. Am uitat si de la cine furase rata portocala, asa ca mergem la un curs de neuitat. Maestrul de neuitat a uitat sa se uite pe lista cursantilor si a plecat in tara vecina, crezand ca in tara noastra a rezolvat toate problemele de amnezie. A uitat sa se intoarca pe meleagurile noastre si noi am reluat jocul cu portocala si marul, de fiecare Craciun. E veselie in ograda...Porcul s-a imprietenit cu rata si au deschis impreuna o cofetarie si un magazin cu fructe. Se mai cearta doar de dragul traditiei impamantenite la noi in anul in care rata a fost pagubita de portocala furata  de la nu se mai stie cine. In anii urmatori, ieslele traditionale si sorcovele au fost inlocuite cu scene de lupta intre rate si porci si sorcove in care balangane mere si portocale. Vai de cei sorcoviti de copii!

duminică, 9 octombrie 2016

Mirarile mele

Daca masoneria din Romania se roaga la acelasi Dumnezeu la care ma rog si eu, de ce buzunarul lor e mai mare decat buzunarul omului de rand? Nu-mi pare o tara in care meritocratia primeaza in jocul obscur al alegerilor. Daca Dumnezeu ar lasa sa lucreze legea talionului, probabil am fi o tara cu cei mai multi ciungi, ologi, surzi, muti din motive de limba taiata. Concluzie: masonii se roaga la un Dumnezeu inventat de ei, partinitor si chior. Din moment ce e un Dumnezeu inventat, inseamna ca nu exista decat ca forma energetica alimentata constant de masoni, adica un idol. Sunt curioasa cum ii va proteja idolul lor in vremuri de restriste si cum le va raspunde la rugaciuni...
Oare si masonii rusi, americani, germani, englezi, papezi, nicinegi, micitoti, netoti si de alte neamuri pretind ca se inchina doar la Dumnezeu si poporul lor? Atunci nu ma mir de ce avem vesnic razboaie si de ce sunt atat de multi dumnezei inchipuiti...Boala masonilor s-a transformat in epidemie, trecand in spiritual. Avem milioane de grupuri spirituale ce pretind ca Dumnezeu este doar al lor si ca sunt detinatorii cheilor spre Paradis. Nu conteaza ca lumea apartine urmasilor, adultii atoatestiutori si degraba uitatori de repetabilitatea istoriei sa se distreze, imbuibe, sa-si creasca Ego-ul de zei chiori si surzi la suferinta omului de rand si a copilului ucis in razboi. Lacrimile copiilor-apa sfintita ce arde sufletele neghiobilor in ceasul de pe urma, cand timpul nu va mai avea rabdare cu mincinosii.

joi, 7 iulie 2016

Apocalipsa


Nichifor mieună duios la fereastră.

-Ce vrei Nichifor? Iar ai venit să pârăşti pe Onifor? De data asta ce ţi-a mai făcut?

-Stăpână, mi-a legat şireturile de la tenişi şi m-a făcut să cad în nas, smiorcăi Nichifor.

-Dar tu n-ai şireturi, pentru că n-ai pantofi, râse Mamasa de se cutremurară cei zece colăcei de pe pântece. Du-te de te tezeşte. Bicisnicul iar se ocupă cu circariile şi te-a hipnotizat.

Calul Franzel trăgea cu urechea după colţul casei. Era un cal instruit şi la şcoală şi la armată. La şcoală învăţase să facă socoteli până la, ohohoooo, mihohooo, o sută. În armată, cal fiind, nu era pus să facă flotări. Doar căra geamantanele pline cu izmene şi cămăşi furate de şefi şi dosite în dosul boschetilor. Le lua seara din boschet şi le ducea acasă la şefi. Pe fiecare geamantan era o etichetă cu numele destinatarului, pentru că nimeni nu dorea amestecarea izmenelor. Circula o poveste prin Unitatea Militară Cai şi Boi că izbucnise un război mondial de la amestecarea izmenor. Franzel primise un chipiu şi două trese, un grad şi trei sticle de votcă pentru aceste mici găinării complet nevinovate, ţinând cont că unii doseau în boscheţi tancuri, arme şi chiar flote.
 Nichifor intră în magazia care-i servea de locuinţă, se aşeză oftând la pian. Apoi se răzgândi. Deschise cutiuţa în care ţinea bijuteriile . Ştiu, era motan, dar avea şi el slăbiciunile lui. Colecţiona diferite obiecte, pe care, cu diverse ocazii le etala...
Prinse într-o ureche un cercel în formă de inimă, cu şiraguri lungi de mărgeluţe, iar în urechea cea sfârtecată de un os de peşte cu care dăduse Onifor după el, prinse cercelul cu imitaţie de smarald sterpelit de la Mamasa. Găuri în urechi nu avea, dar reuşi să-i prindă cu nişte agrafe de birou. Mai avea şi câteva inele de prins perdelele care-i veneau ca turnate. Ai fi jurat că-s brăţări vintage, mai ales că auriul se decojise, lăsând să se vadă stratul argintiu de dedesubt. Scutură capul şi labele, încântat de sunet şi de felul în care smaraldul fals îi scotea în evidenţă verdele ochilor pisiceşti. Cântă până noaptea târziu Chopin, suspinând şi simţindu-se neînţeles în şandramaua aceea de inculţi.
Atras de acordurile muzicii divine, calul Franzel învăţă să meargă la trap, graţios ca o balerină. Îşi dădu demisia din Unitatea Militară Cai şi Boi, ruşinat că îl transformaseră în găinar, deşi visase să ajungă general. Din ziua aceea n-a mai pus copita pe nimic din ce nu-i aparţinea şi face voluntariat la o biserică de la ţară ca ţârcovnic, gropar şi dricar. Şefii lui Franzel s-au pocăit văzând la TV anunţata Apocalipsă, au adus înapoi izmenele, deşi erau deja purtate. Şefii şefilor n-au pus niciodată înapoi armamentul greu şi flota, pentru că le jucaseră la cazinou. Apocalipsa s-a dat fiecăruia după măsura pocăinţei. Unii au primit felii mai mari, alţii mai mici. A fost prima dată în istoria omenirii, când cei ce au primit felii mici nu i-au invidiat pe cei cu felii mari.

marți, 17 mai 2016

Parvenitism

Masoneria din Romania este o cocota batrana ce si-a acoperit ridurile cu un strat gros de pudra si incearca sa se marite cat mai bine. Craiul? Orice fante venit din afara tarii. In lada de zeste, masoneria ascunde zestrea poporului roman.