Masha, la tulipe noire

Dl Pip toarce

Domnul Pip

Mezinii

Schimbarea la fata a pisicilor

E primavara...Pisicile s-au saturat de rolurile si hainele vechi. Au nevoie de o schimbare majora.
Leona nu mai vrea papesa. A vazut ca rad toti de ea... A sterpelit capacul de la cutiuta cu dervisi rotitori si pretinde ca are toca. A inhatat repede, ca sa n-o vedem, mataniile si le-a pus la gat, desi nu se asorteaza cu toca. A sterpelit si pernuta pe care doarme uneori  Pisimici. Aceea, in forma de camila galbena cu buline rosii. A crezut ca este vie si a rezemat-o de perete, sa stea in picoare. Povesteste ca va pleca intr-o calatorie prin desert,  sa stea  ochi in ochi cu mirajul. Degeaba i-am spus noi ca mirajul nu este nici pisica si nici om si n-are ochi. Ea o tine tot pe-a ei, ca doar in ochii mirajului daca se va privi, va dovedi ca ea are dreptate si nu noi. Deocamdata, pana sa plece, motaie langa soba si se fandoseste cu noile brizbrizuri puse pe ea. Se preface ca nu vede cum Pisimici mustaceste de dupa cescuta ei de lapte. De fapt, vede, dar crede c-o invidiaza...
Pisimici isi bea lapticul si-si muta privirea pe Negruta. Aceasta s-a saturat sa fie neagra si a sterpelit si ea un brizbriz crosetat de maia. Se crede Superman. Se trezeste din cand in cand si-o priveste pe Pisimici, pandind-o sa nu mustaceasca si de ea. Pisimici isi muta privirea pe mine si mustacim amandoua. Din ochi, ne intelegem si-o zbughim afara, sa pandim toporasii si ghioceii si sa auzim firul ierbii cum creste.
Asa a venit primavara, la noi, la tara...

Ivanuska

Dansau fulgii…

 Dansau fulgii de nea un dans ameţitor de frumos…

Râdeau fulgii cu glasuri de copii fericiţi că a venit Moş Crăciun…

Dansau lebedele în cerc, desenând spirale pe unda lacului…

Râdeau lebedele tăcut. Toţi ştim că aceste păsări minunate nu au glasul prea frumos. Nu tot ce este alb şi frumos poate cânta precum privighetorile.

Dansau pisicile albe un dans nebunatic şi vesel, trezind în copii dorul de joc…

Râdeau pisicile albe, chicoteau,  mustăceau, trezind în gâşte invidia şi bănuiala…

-De ce tot râd pisicile albe? De ce ne privesc pe sub genele lungi? De ce-şi mijesc ochii aceia maliţioşi şi obraznici? se întrebau gâştele, găinile şi alte animale şi păsări răguşite, cotcodăcind, măcănind, zbierând  gâgâind asurzitor.

Atât de tare au strigat, încât zânele au fugit toate de pe faţă pământului şi s-au ascuns în poveşti. Acolo le mai putem găsi. Nici spiriduşi nu mai sunt pe pământ. S-au ascuns în scorburi de copaci, ori la rădăcini, somnoroşi şi morocănoşi. Nu suportau vrăjitoarele, pentru că mereu le distrugeau munca. Le-au lăsat pe ele să lucreze în natură, să-şi vadă cu ochii lor capodopera si să nu mai dea vina mereu pe alţii pentru toate stricăciunile.

-Şi? Au aflat gâştele de ce râdeau copiii şi de ce le priveau aşa pisicile, mami?

-Cred că de-abia acum află. După ce, strânse la sfadă, au început a vocifera atât de tare, încât unda apelor s-a transformat în vortex ce s-a extins ca o ciupercă nucleară până la marginile cele mai de margini ale Universului. Lovindu-se de barierele de timp, unda s-a întors spre gâşte şi restul cetei zgomotoase, cu o putere mult mai mare decât cea pusă în incantaţie.

-Incantaţie? Vrei să spui că strigătele lor erau incantaţii?

-Da, cuvintele lor strigate aveau în ele sămânţa de ura şi invidie. Orice cuvânt în care pui altceva decât frumos devine incantaţie, vrăjitorie. Un copac nu zbiară ca o oaie capie. Copacul tace şi creşte, înfrunzeşte, înfloreşte, dă roade. Roadele oilor capii ce nu-şi văd de treaba lor au fost mărăcinii şi ciulinii crescuţi după retragerea apelor ce s-au întors cu o forţă atât de mare, încât nu s-au mai oprit la marginea lacului, ci au inundat  uscatul. Cu asta s-au şi hrănit, un timp, toate acele dobitoace nebune, care s-au aşezat unele în capul celorlalte, sperând că vor construi un nou Turn Babel. Ca orice turn ce nu are nimic la bază, decât vorbe goale, ori ură poleită în cuvinte frumoase, acesta s-a dărâmat, prinzând sub el mare parte din ceata de dobitoace. Cele cu  mai multe ifose se aşezaseră în vârf şi au fost prinse primele sub dărâmături.

-Şi ce s-a mai întâmplat, mami?

-A fost frumos pentru fulgi şi pisici şi lebede…

                                                  

 Dansau fulgii de nea un dans ameţitor de frumos…

Râdeau fulgii cu glasuri de copii fericiţi că a venit Moş Crăciun…

Dansau lebedele în cerc, desenând spirale pe unda lacului…

Râdeau lebedele tăcut. Toţi ştim că aceste păsări minunate nu au glasul prea frumos. Nu tot ce este alb şi frumos poate cânta precum privighetorile.

Dansau pisicile albe un dans nebunatic şi vesel, trezind în copii dorul de joc…

Râdeau pisicile albe, chicoteau,  mustăceau, trezind în gâşte invidia şi bănuiala…