Mieru se crede bibelou

-Ce faci, Mieru? întreabă mama în treacăt şi în trecere rapidă pe acasă. Era ocupată până peste cap şi nu observase că Mieru are o privire ciudată, e apatică şi Francisc o privea fix în ochi, în timp ce se prefăcea că moţăie lângă sobă.

-A, mama, se grăbi Mieru să răspundă, m-a învăţat Zâna cea Bună o şmecherie grozavă. Acum încerc să fiu bibelou. Mă concentrez pe bibeloul acela oribil pe care l-ai primit de 8 martie, îl vizualizez în Ajna şi devin eu însumi bibelou.

-Bine, exersează, dar vezi să nu-mi dărâmi iar suportul pentru bibelouri.

-Ce faci, Mieru? întreabă iar mama, la cam un an de la întâmplare. Mieru tot nu devenise bibelou, dar acum exersa altceva. Era atât de concentrat, încât mama a simţit un vag miros de ars.

-A, mama, m-a învăţat Moş Crăciun o şmecherie. Pot deveni artefact. Mi-a adus şi o carte cu modele. În fiecare zi pot fi altceva. Ieri am încercat să fiu papyrus, astăzi vreau să fiu scarabeu, mâine o să-ncerc un Budda grăsuliu, poimâine un dragon...
                                                

-Bine, exersează. Exerciţiul este mama problemelor.

-Mama problemelor? Cum, mama?

-Nu am timp să-ţi explic acum. Trebuie să plec iar.

-A vrut să spună că e mama tuturor problemelor tale, o ironiză Celestina. De când cu artefactele şi bibelourile, Francisc nu mai pridideşte cu comerţul. Cum creezi un bibelou oribil, dă fuga la motanul lui Iulică. Acesta îl pasează la motanul lui Doru, motanul lui Doru i-l trece lui Taşu peste gard şi Taşu împarte banii cu toţi. Nu în mod egal, desigur. Taşu nu e prost. Adică e prost, pentru că lăcomia e prostie. Cu cât vrei mai mult, cu atât nu te saturi. Cu cât mai nesătul eşti, cu atât mai prost devii. Un necontrolat se proseteşte pe sine şi-i prosteşte pe alţii. Ca să nu se simtă singur. Prostia în grup este mai plăcută. Se şi ia mai uşor.  Cum prostia se vinde mai bine decât inteligenţa, o armată de proşti defilează prin ţară. Este o epidemie de feng shui. Cum întorci capul puţin, feng shui pe pâine, feng shui murături, compot şi zacuscă. Capul spre dreapta de-l suceşti, mantre rumenite, prăjite, coapte şi răscoapte. Am auzit ca e un bucătar vestit ce amestecă în aceeaşi oală mantrele, feng shuiul si fasolea. Aroma de cozonaci este importată chiar din China, cea de mici din Indonezia, mămăliga creşte în copacii din Tibet, iar sunetele se importă din cedrii Rusiei. Vrei sunet şi miros de cedru? Destupi sticluţa potrivită. Vrei zid chinezesc şi sunete de gongi şi goange? Avem şi pentru asta o sticlă pe raft.

-Celestina, iar eşti ironică? întrebă mama bănuitoare.

-Nu, nu sunt ironică. Doar spun ce văd. Un om cu capul mare, dar sufletul mic devine rotofei la minte, dar slăbanog în spirit. Spiritul slăbănog te face fricos. Un fricos îşi ascunde capul în nisip şi crede că problema a trecut, iar dacă îl tragi de moţ să-i arăţi lumea de dinafara nisipurilor, îţi spune că nu eşti ecuanim, ori că răsplândeşti frici, ori că eşti coleric, bla…Uneori mai spun şi mac, ga, glu, se reped , ciupesc, privesc urât şi pleacă cu ciocurile pe sus . Ei spun că spun vorbe de duh, eu aud măcănit şi cotcodăcit. Mamaaa, nu vrei tu să-i spui lui Mieru, că pe mine nu ma crede, că Zâna cea Bună, cum o numeşte el pe baba aceea cu perucă blondă e zân?

-Ce babă, ce zână? se miră mama. Iar vorbiţi aiurea?

-Tocmai acum trece pe sub fereastra noastră. Trăgea cu urechea. O cunosc că e zân după tropăit şi paşii mari şi apăsaţi. Moşul despre care Mieru crede că este Crăciun are barba falsă şi fură, nu dăruieşte.

A pus mama câinii pe ei. Fugeau de le sfârâiau călcâiele…

  -Mieru, artefactele sunt vândute cel mai bine pe piaţa neagră, gri şi maroniu. Se vând ca şi cum ar fi adevărate. Unii nu se pricep la artă şi nu deosebesc o gâscă de o lebădă, dar vor să aibă-n casă masca sfântului Popescu, ori cochilia melcului Ionescu, ori pantoful de aur din care Cenuşăreasa a băut ultima şampanie înainte de…

-De ce?

-Înainte de a sucomba. Mieru, încetează să te mai scălămbai aşa. Mă sperii. Te spun la mama.

-Ce faci, Mieru? întreabă  mama.

-Nimic, mama. Doar privesc intens scama aceea. Vreau s-o aduc mai aproape.

-Mieru, scama aceea e în ochiul tău. Las-o acolo, ori scoate-o afară. Mai aproape decât e, unde s-o aduci?