marți, 9 iulie 2013

Soarele



Cucoşul s-a trezit de dimineaţă, şi-a aranjat pe-o parte creasta, a sorbit un gălbenuş de ou.
-E prea mică lumea pentru mine, frumosul...
S-a cocoţat în vârful casei şi a slobozit:
-Cucuriguooooooommmmmîîîîîîaaaaaeeeeeaaââââââauuuuuuuummm!
Găinile au sarit din aşternut ca arse. Era soţul lor! Minunatul, frumosul, chipeşul...
S-au bulucit toate-n ogradă. Pentru prima dată, după milenii de orbul găinilor, au văzut soarele.
-A răsărit la comanda soţului meu, chicoti cam deşucheat Moţroşcat, puicuţa cea tânară.
-Ba al meu, că-s mai bătrână. Cred ca eu am fost prima aleasă, nu-mi mai amintesc...se răsti Penenăpârlite.
-Ba al meu! Se smiorcăi de ciudă Viitoarea. Mi-a promis chiar şi-un inel.
-Cu inelul să nu fii prea sigură...Pe ale noastre le-a vândut, râseră  fără noimă cele din cârdul din spate.
-Tacere, doamnele mele! Să privim în linişte soarele. E oul meu...
-Ba al nostru!!! tăie cu sabia vocii sparte Venerabila. Era singura căreia cucoşul  îi ştia de frică. Se spunea că deoache, face magie, îţi poate lega nasul de buric, buricul de ureche, gura de degetul mic, degetul ţi-l vâră-n nas. Nu-l mai poate scoate din nas nici un sobor de preoţi sfinţi. Da, sfinţi, cum altfel? Ce vă hliziţi?
-Cine se hlizeşte, mami?
-Căscătorii de gură la povestea noastră.
-Bine, bine, al nostru, spuse împăciuitor cucoşul.
-Să-l clocim, propuse Viitoarea. O să iasă un soare nou. Unul va răsări de la răsărit, al doilea de la apus.
-Daaaaaaa! râseră puişorii. Se vor intâlni zilnic la mijlocul cerului, se vor saluta şi se vor certa care să acorde prioritate.
-Dar dacă, din neatenţie, se vor ciocni? se sperie un pui de raţă.
-Vom avea patru sori, nu doi. În ziua următoare se vor ciocni din nou. Se va umple cerul de sori. Tata, câţi sori vom avea in zece ani? întrebă puiul.
-E o problemă complicată. Mă voi gândi la ea spre seară. Acum, am foarte multă treabă. Trebuie să-mi număr soţiile.
Acestea au roşit foarte frumos, aşa cum unei găini îi şade bine. Doar Venerabila s-a înnegrit de ciudă. Mereu cucoşul pierdea vremea. Câţi sori ar fi putut crea, de n-ar fi atât de uşuratic...
Măgarul scoase capul din iesle şi, cu gura plină, slobozi şi el:
-Ihahahaauuuuuummmmmmm! Soarele-i al meu. Să nu vă prind că mi-l deocheaţi. Venerabila-l priveşte prea intens. Vedeţi? După nori iar s-a ascuns.
-Stimabile, se oţărî cucoşul, de Venerabilă numai de bine să vorbeşti, e moart....ăăăăă....doream să spun că-i sfântă.
-Venerabile cucoş, stimabilul măgar are dreptate, necheză calul. Nu vezi? Soarele şi-a schimbat puţin traseul. Mă tem că-i din cauza mea, am strănutat. Sunt alergic la floarea de fân. Ihahahahahauuuuummmmm! Vedeţi? Am tuşit, soarele a ieşit.
-Onorabiliiiilorrrrr! mugi boul. Faceţi prea multă gălăgieeeee. Vaca nu se poate concentraaaaa.
-Pe ce se concentrează? întrebă soborul strâns la uşa grajdului. Veniseră şi curci şi bibilici, raţe, gâşte, oi şi capre. Toate se holbau la soare. Când au intors capul spre bou, a prins un moment şi s-a pitulat după frunzişul cel bogat al dudului. E clar, soarele se comporta neobişnuit.
-Vaca, soţia mea, vrea să dezdeoache soarele.
-Muuuuuuaaaauuuuummmmm! mugi vaca. Gata, l-am dezdeocheat. Să-i pună cineva ochelari fumurii Venerabilei. Să nu se mai întâmple iarăşi, că eu nu vă mai ajut. Era Glaciară vă mănâncă. Aşa am auzit la TV.
-De ce să-i punem ochelari? E deja oarbă, nu se putu abţine un puişor.
L-au pedepsit să stea la colţ şi să repete tabla înmulţirii de cincizeci de ori.
-Stimabililoooooor, viiiiiiine stăpââââânul! behăiră oile.
-Stăpânul? Eu sunt aici stăpânul! strigă cucoşul. La comanda mea a răsărit soarele.
Auzind zarva din ogradă şi văzând că nimeni nu-l ascultă, stăpânul a chemat un medic celebru. Acesta i-a spus că-i fără leac, au mai păţit-o şi alţii. Singura soluţie ar fi spitalul de boli nervoase. Au tratamente noi, în faza experimentală. În plus, medicul este cam surd, asistentele poartă căşti...N-o să deranjeze pe nimeni gălăgia.
Şi uite-aşa a rămas stăpânul fără animale. Noroc cu câinele şi cu pisica, altfel ar fi fost singur cuc.
-Ce noroc că am scăpat de ei...E atâta linişte acum, zâmbi pisica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu