miercuri, 10 februarie 2016

Frica păzeşte bostănăria

 Este prima întamplare trăită de Valdemar, în călătoria sa neobișnuită. Din ziua aceea, copilul și-a schimbat total impresia pe care o avea despre oameni.
 În satul Cărpănoasa din Vale, viile, plantaţiile de cireş, bostănăriile, erau toate bine păzite de guri hulpave de copii şi ciocuri de păsări. Chiar şi împotriva insectelor se dăduse un ordin. Era Ordinul cu numărul 198654320981, înregistrat la primăria din Cărpănoasa.
Primarul, Cărpănos Mânios, concepuse îndelung ordinul, înainte de a-l emite-comite:
“ Începând de astăzi, 1 martie anul trecut, orice făptură cu gură ce îndrăzneşte să se înfrupte din fructe va fi exilată în satul Cărpănoasa din Deal! Fără comentarii, plângeri, proteste! Este!”
-Cum adică “este”? întrebă imaginar  copilul interior.
Cred că este un copil tare curios, căruia nu-i scapă nicio ciudăţenie de limbaj şi comportament, aşa că trebuie să-i desluşesc taina lui “este”.Şi toate dilemele care vor urma, pentru că altfel ştiu că mă va pisălogi cu întrebări toată viaţă.
-Păi, cred că dorea să-şi întărească  spusele. Ca şi cum ai pune o pecete pe care nimeni nu are voie s-o rupă.
-Şi, cum aşa? Fără nicio explicaţie? O pecete nu se pune decât dacă există şi o logică, nu? întrebă foarte logic copilul interior.
-Da, aşa este, dar nu în tot ce fac unii există logică. Iar povestea se numeşte “ În pădurea proverbelor anapoda”. Înarmează-te cu rabadare şi umor, pentru că este abia începutul.
Paznic la bostănărie, plantaţia de vii şi tot ce mai era de mâncat a fost pusă  Frica. Asta aveau ochi peste tot. Nasul ascuţit simţea de la o poştă mincinosul-pofticiosul.
Primii care au încălcat ordinul au fost copiii, păsările şi insectele. Niciunii dintre ei nu-l înţeleg pe “nu”. Nici pe “este”, ca pecetluire a unei nelegiuri.
Vuiet a pornit în sat! Mânia primarului şi-a Fricii, de nedescris. Au început să-i alerge pe infractori. Au prins câteva furnici lipicioase de la sucul de cireşe, un fluture beat de nectarul sorbit din cupa unui clopoţel şi două albine. Păsările şi copiii au fugit.
S-au crucit locuitorii din Cărpănoasa din Deal, văzând convoiul militar ce escorta furnicile, fluturele şi albinele. S-au crucit, dar s-au vindecat. Primarul lor, inspirat de ordinul emis-comis de Cărpănos Mânios, era bântuit de ideea de a-i urma exemplul. Cu acordul locuitorilor care, cărpănoşi la suflete, că nu degeaba satele se numeau aşa, şi-ar fi dorit o producţie maximă la hectarul de orice-ar fi plantat, ori semănat.
Le-a trecut cărpoșenia, văzând râsul stârnit de situaţie în gloata de copii mânjiţi până la urechi cu suc de fructe.
S-au vindecat de legi absurde cei doi primari. Frica nu s-a vindecat. Era meseria ei să bage frica-n oase, aşa că a dat un anunţ în ziar, că-şi caută o slujbă. A găsit repede…Cărpănoşi sunt peste tot. Se zice că s-a îmbogăţit, şi-a construit un palat, are un seif plin cu bijuterii, dar moare de frică să nu fie prădată de hoţi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu