vineri, 25 martie 2011

Când omul şi pisica privesc acelaşi lucru


Când omul priveşte singur o floare, un fluture, o gâză oarecare,  nu vede mare lucru... Dumnezeu i-a dat pisica. Mai întâi, ţi se lipeşte de picioare, îţi dă târcoale, miaună insistent, din ce în ce mai insistent. Apoi, dacă te dovedeşti a fi demn de încredere, ţi se urcă pe umăr. Este îngerul de pe umărul stâng. De acolo, începe să-ţi sufle:
- Vezi? Tămâioarele au înflorit. Este timpul să faci o plimbare.
Sufletul tău are nevoie de asta, ascultă-l. Pisica este un bun translator. Tu, nu numai că nu auzi vocea sufletului, dar nici nu ai înţelege ce-ţi spune. Noroc cu pisica, ea aude şi vede tot.
Priveşti spre cerul înstelat. Pisica, tot pe umăr.
- Uite, aceea este Calea Lactee, îţi susură  insinuant în ureche.
Nici tu nu înţelegi, peste o oră, ce ţi-a venit să ieşi pe întuneric să cumperi lapte... mai ales că nici nu-ţi prea place. Dar ea ştie. I-a spus sufletul tău că ai nevoie de puţin lapte cald, să-ţi fie somnul bun. Acum, îşi spală boticul şi mustăţile, iar tu dormi lin, legănată de torsul ei mulţumit.
Când dormi, ţi se dă jos de pe umăr şi-ţi pătrunde-n vise. Acolo, ca un ghid experimentat, deschide porţi către lumi minunate. Te ia de mână şi-ţi arată flori, fluturi, gâze...
Aşaaaa, în treacăt, îţi atrage atenţia spre un magazin ce tocmai s-a deschis şi unde mâncarea pentru pisici este mai ieftină. A doua zi, paşii te poartă spre acel loc, de unde vii încărcat cu diverse bunătăţi şi cu portmoneul aproape gol.
Te trezeşte de cinci ori pe noapte. Vrea afară, vrea în casă, vrea mâncare, se răzgândeşte... Tu nu ştii, dar face asta pentru binele tău. Aveai un coşmar şi plângeai în somn. Trebuia să te trezească!
Când i se pare că nu-i dai suficientă atenţie, se îmbolnăveşte subit. Alteori, dispare de acasă câte-o săptămână. Dai telefoane, întrebi disperată pe la prieteni, o strigi. Ea stă ascunsă în frunzişul unui pom şi zâmbeşte mulţumită: „Mă iubeşte...”.
Problemele se înmulţesc, când sunt mai multe pisici. Atunci este mare înghesuială pe umerii tăi şi în vise. Portmoneul este şi mai gol, iar viaţa, mult mai palpitantă.
După ce te-a testat suficient şi se declară mulţumită, coboară de pe umăr, în inimă. De acolo nu  pleacă niciodată şi nevoie de translator nu mai ai. Sufletul îţi vorbeşte direct.






2 comentarii:

  1. ASTA E CEA MAI BUUUNA !!!
    ESTIMP,CELESTINA S-A CUIBARIT IN POALA MEA...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru poveste, Maria. E profundă, parfumată, colorată... Iar eu sper că am o inimă destul de mare încât să cuprindă în ea iubirile pentru toate pisicile care mi-au stat sau îmi vor sta vreodată pe umăr...

    RăspundețiȘtergere