miercuri, 30 aprilie 2014

Sticleţii duceselor duse de-acasă



-Cum erau duse de-acasă, mami?
-O, erau nişte pisoi tare neastâmpăraţi. Erau duse de-acasă chiar înainte de a fi duse cu adevărat de-acasă. Făceau atât de multe pagube, încât  mama Miau Furat Coroana şi tatăl Miau Furat Sceptrul nu le-au mai putut suporta. Au plătit-o pe dădaca Miau Furat Cozonacii să le ducă la un picnic în pădure şi să le uite acolo.
-Ce pagube făceau?
-O mulţime. Când a fost aniversarea bunicului Miau Furat Camtot, au încurcat pantofii invitaţilor în aşa hal, încât a izbucnit o ceartă straşnică. Plictisite de discuţiile cu damf de snob, s-au ascuns sub masă şi au schimbat pantofii. Ducele Nu Sunt Hoţ Pentru că nu Puteţi Dovedi a plecat cu un pantof cu scârţ şi un şoşon. Baronul Mint de Îngheaţă Apele, cu o cizmă şi-un pantof cu tocul scâlciat. Îmbrăcată în rochie roz, ducesa Nu Miau Furat Nimic a plecat, şontâc-şontâc, cu un pantof verde cu toc şi unul gri închis, fără toc. Baroana Hoţ de Hoţ din Neam în Neam a acuzat-o de hoţie, dar n-a mai dorit să facă schimb. Era sătulă să poarte tot negru şi gri. Aşa era moda la casa regală de Hoţ de Hoţ din Neam în Neam. Regina, după ce-i sucombase ţiitorul, a dat un decret ca nimeni să nu mai poarte haine colorate. Adevărul îl ştiau toţi supuşii, dar se prefăceau că o cred, când îşi rotea ochii de găină cu gene false, suspinând de mila celor porniţi în pribegie, în ţările cuprinse de arşiţa războiului.
-Mami, am două întrebări: ce înseamnă ţiitor şi de ce izbucnise războiul?
-Ţiitorul este acel domn care pare a fi umbra soţului. Se ţine peste tot pe urma celor doi şi le ţine trena, pălăria, pipa, umbrela, locul cald în pat, când pleacă  soţul. Cu timpul, devine de-al casei.
Războiul izbucnise de la doi netrebnici de supuşi ce se plictiseseră de atâta pace, pornind singuri un război. Unul avea un pistol cu apă, celălalt o furculiţă. Au trecut graniţa şi au dezarmat gărzile. Cu furculiţa în coaste şi apă în pantofi, regele a abdicat, şi-a luat trupele şi s-a mutat în ţara vecină, unde furculiţele încă nu fuseseră inventate.
-Păi, şi regele din ţara vecină....?
-S-a mutat şi el în ţara vecină şi toooot aşa, până când ultimul rege de pe hartă n-a mai avut unde să se mute. A făcut rocada mică, a şterpelit o insulă şi a mai trăit doar atâta cât să-şi vadă visul cu ochii.
-Care vis?
-O, avea un vis ce-l bântuia încă din copilărie: să trăiască pe o insulă, departe de zarva oraşelor. Deci, a mai trăit câteva secunde. Dar nu mai pune atât de multe întrebări, că ne-am îndepărtat de la subiect.
 Văzând cât de caraghioasă este cu un pantof verde şi unul gri închis, la rochia roz, ducesa Nu Miau Furat Nimic a plâns, până n-a mai avut lacrimi. S-a consolat când a ajuns acasă, scoțând din debara  ţiitorul de pantofi. L-a pus să defileze încălţat cu toţi pantofii pe care-i avea, râzând fericită, când a ajuns cu numărătoarea la perechea numărul 5473. Ţiitorul a obosit atât de tare, că a slăbit cincizeci de kilograme. Ducesa a crezut că e feştilă şi l-a donat unei mănăstiri.
Nimeni nu şi-a mai putut împerechea pantofii şi nu toţi aveau acasă o colecţie ca a ducesei. Unii au umblat ani de zile încălţaţi anapoda. Familiile regale au şi foarte mulţi scăpătaţi, săraci ce trăiesc din mila rudelor mai bogate. N-au mai fost primiţi la nicio sindrofie, nuntă, înmormântare, pe motiv că fac de râs blazonul. Rudele sărace s-au răzbunat, separandu-se de neam. Au ales un alt blazon, un pantof, şi-au schimbat numele şi limba şi au organizat  revolte, revoluţii, răzmeriţe. Aşa au devenit unele ţări republici.
Tot bântuind prin pădurea unde fuseseră abandonate, ducesele s-au împrietenit cu sticleţii şi alte păsărele. Le-au învăţat limba şi au revenit în sânul familiei cu o colecţie întreagă de păsărele. Cuprinşi de remuşcări, mama, tata şi dădaca le-au primit cu braţele deschise. Acum, fiecare dintre ei poartă pe cap cel puţin un sticlete. Cei mai bogaţi au o colecţie întreagă. Doamnele de la curte au lansat o nouă modă: pălării în formă de  colivii, în care oftează de plictiseală sticleţii.