Sacrificiul

 Vacile Domnului s-au strans la sfat. Nimic nu le mai iese asa cum erau obisnuite in indelungata istorie. Poate ca Dumnezeul lor dorea un sacrificiu? 

Dumnezeul lor era doar inchipuit si orb, asa ca nu-si dorea nimic. Dar vremea schimbatoare si planurile erau date peste cap si nu era timp de gandit. Mai ales ca nici nu gandisera de mult timp. Erau obisnuite sa traiasca de azi pe maine, cu burta la soare. Bancile pline ochi de achizitii convenabile, politica mergea ca unsa dupa regulile inscrise in cronicile milenare. Asa ca...doar un sacrificiu le mai ramanea ca solutie. O biserica din lemn si un sacrificiu. 

Au chemat acarieni, calfe si zidari si le-au expus maretul proiect. Trebuia sa fie unica, filigranata si sa se vada din satelit. Gandeau Vacile ca asa cum se vede din satelit o va vedea si Dumnezeul Vacilor Domnului si-i va placea ce va vedea. 

Toata lumea stie ca ele sunt zgarcite si nu ti-ar da cheile de la camari nici picate cu ceara. Acarienii, morti de foame si rupti in nadragi de saraci, au mancat mai mult decat trebuia din lemn, iar filigranul a devenit o uriasa gaura. Azi au papat un pic, maine inca un pic...mmmmm....era bun lemnul la gust! Adus tocmai din Zandaluzia, dulce si moale...mmmmmiam!

Cand seful arhitectilor a vazut prapadul era prea tarziu...Tocmai venise nervos de la o vanatoare de dornici de sacrificat pe altarul bisericii si venise cu mainile goale. In afara de cateva broaste raioase si un iepure surd, chior si nauc, nu se prinsese nimeni in lat. Tuna si fulgera atat de tare cocotat pe schele, incat acarienii au rupt-o la fuga in timp ce prea de tot filigranata constructie se prabusea.

Au gandit toti ca e semn rau si au renuntat la ideea de sacrificiu. 

-Doar nu suntem in Evul Mediu, zise o Vaca a Domnului devenita inteleapta de la o bucata de lemn ce-i cazuse in cap.

Au plecat sa-si dreaga moralul cu cate o cupa cu roua, la bodega Paradisul Fiscal al Vacilor Domnului.

Asa am scapat de o superstitie si de sacrificii. 

Poveste de anul trecut

De prin Gradina Maicii Domnului...

 Auzind un zvon, cum ca Dumnezeu ar iubi doar lemnul si piatra, cativa barzauni au transmis sonor, nazal, vestea prin toata ograda. Vacile Domnului iesisera la soare pe o butura roasa de timp. S-au inarmat pana in robe si dinti si s-au asezat la panda. Furnicile n-au mai avut voie sa treaca pe acolo decat cu viza si pasaport si semnand o declaratie pe proprie raspundere ca nu vor trada niciodata lemnul si piatra pentru un fir de iarba sau o floare, o sticla, o picatura de apa...

Vazand-o pe Fleure mirosind visatoare florile, Vacile Domnului au facut plangere la Cenzorul sef. Asa ceva era inadmisibil! Speriati de amploarea scandalului, emisari de pe buturugile straine au venit la fata locului cerand pedepsirea lui Fleure si a barzaunilor eretici. S-a asternut uitarea, cativa au lasat nasurile in jos, rusinati de scandalul iscat. Pisicile miros in continuare florile si se catara peste tot. Cenzorul sef le priveste manios, trecand intr-un carnetel numarul blasfemiilor si al incalcarii cutumelor. A ajuns deja la pacatul cu numarul 34567214, numit: Neascultare, harjoana in postul Pastelui si mieunat insistent, chicotit pe sub mustati.Cenzorul nu mai pridideste cu numaratul pacatelor,asa ca un broscan cam gras   s-a oferit voluntar sa le aduca pe pisici inapoi in dogma. Le tine o cuvantare in fiecare zi despre ce trebuie si ce nu trebuie facut. Vacile Domnului l-au votat sfant si il  privesc admirativ cum se incrunta la cei ce chicotesc nesupusi. Toata ograda si-a pierdut bunul simt. Peste tot auzi cuvinte soptite evlavios printre dinti: marlan, proscris, mason tradator, oculta banditilor, hotule si ba tu! Asa a mai trecut un an...Anul acesta a inceput promitator, cu incaierari si mitinguri. Vacile Domnului si-au parasit buturugile si au iesit in poteca purtand pancarte scrise pe frunze. In tabara adversa, barzaunii, furnicile si o pupaza nimerita din greseala pe acolo. Au ales-o manifestantii pentru creasta vizibila si vocea puternica. Vacile Domnului au facut pace cu dusmancele buburuze si s-au organizat in sindicatul numit "De ce voi si nu noi? De ce doar noi si nu si voi? De ce doar ei si noi niciodata?"Numele a devenit slogan si-l canta puii si copiii luati la circul din strada din motiv de lipsa de bone. Bonele n-au vrut sa lipseasca si au protestat impotriva epuizarii prin munca in afara programului.
E frumos in Romania...Mult zgomot pornit din te miri ce.