Ţara Jucariilor

                      

În Ţara Jucăriilor, a fost şi  mai uşor. Dovedind de pe acum fler pentru afaceri, i-a împrumutat spiriduşului paznic harta din Ţara Dulciurilor. 

 Cu un zâmbet larg, fiind un mare iubitor de prăjituri, acesta i-a dăruit o copie după harta fără de care nu te poţi descurca printre mulţimea de jucării. Când spiriduşul cel pofticios a plecat în mare grabă, spre ţara vecină, Darius şi-a chemat prietenii şi au păşit împreună în lumea visată de toţi copiii. Cum bine vă imaginaţi, cel ce avea grijă ca totul să meargă bine, era chiar Moş Crăciun. 

 Era o harababură de nedescris şi doar o mână de copil ar fi putut descurca jucăriile aruncate alandala de spiriduşi. Moş Crăciun era nervos. Citea o listă lungă cu dorinţele copiiilor de pretutindeni şi nu ştia de unde să înceapă. Spiriduşii fugeau în toate părţile, ferindu-se să dea ochii cu el, în astfel de momente. Jucării erau peste tot, de la intrare şi pâna la poarta dinspre apus a ţării. Ca să caute o minge, un trenuleţ, sau o maşinuţă, trebuia să străbată uneori jumătate din împărăţie, pe bicicletă, trăgând după el o remorcă în care stătea un spiriduş cu privire ageră. Văzând atâta risipă de energie, Darius şi prietenii lui, urmărind traseul din harta, au început să sorteze jucăriile. De mare ajutor, le-au fost roboţeii, care îi ajutau să mute jucăriile mai grele.  Frecându-şi mâinile de bucurie, Moş Crăciun le-a permis să asambleze un trenuleţ, în care s-au instalat copiii, după ce au încărcat vagoanele cu jucăriile din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Ajunşi la destinaţie, spiriduşii le descărcau şi le aşezau în cutii de cadouri, după indicaţiile lui  Moş Crăciun, care citea cu mare atenţie lista. În trei ore, sortaseră toate jucăriile şi o mare parte din ele erau deja în cutii. Cum până la Crăciun mai era mult, au hotărât să continue în ziua următoare. Copiii au fost lăsaţi să se joace cu ce doreau, iar moşul s-a relaxat, împreună cu spiriduşii. 

 

 După fiecare zi de muncă,  primeau în dar câte o jucărie. Nici până acum nu au înţeles părinţii, de unde apar mereu alţi ursuleţi şi maşinuţe noi, la ei în casă...

Darius în Ţara Dulciurilor

 Când Andrei pleacă în Lumea Imaginaţiei, Darius merge adeseori cu el. Uneori, pleacă şi singur. A descoperit locuri pentru care fratele său l-ar invidia. Şi asta, încă de pe vremea  când mergea de-a buşilea. Unul dintre acestea este Ţara Dulciurilor. Ca să nu te rătăceşti, ai nevoie de o hartă. Darius şi-a procurat-o, dând în schimb paznicului de la poartă, spiriduşul Mustăţi- Murdare- de- Frişcă un căţeluş din pluş, de care se cam plictisise şi un creion fără vârf. Imediat ce intri, pe stânga, este un tort cu etaj, făcut pentru copilul unui uriaş, ce tocmai împlinise trei ani. Apoi, urma tortul cu trei etaje, al unei fetiţe de un an. Darius gusta foarte puţin din fiecare, lăsând urmiţe de degete în frişca pufoasă. Mai ciupea o bucăţică din tortul cu cremă de zmeură, puţină glazură de la următorul, o felie de portocală, lua o gustare mică din căpşuna uriaşă, o fărâmă de ciocolată cu lapte, doar un picuţ din prăjitura cu miere. Strănuta de la zahărul pudră de pe tortul cu mere, zâmbea frumos către cofetarii ce munceau de zor şi se odihnea un pic sub umbrela ce împodobea o îngheţată cu vanilie. 

De acolo, privea munca neobosită a spiriduşilor cofetari. Unul aducea cărămizi din caramel, pentru tortul în formă de casă, altul punea o cireaşă în vârf, cu o furculiţă uriaşă, doi mai mărişori  duceau o scară, opt cărau un platou. O femeie spiriduş ducea în coş bobiţe de ciocolată albă pentru ornat. Alta, ciocolată rasă şi nucă rumenită. Cinci dintre ei le împachetau frumos şi alţi cinci le puneau fundiţe. 

Spiriduşul şef controla ca totul să fie în ordine şi punea baloane colorate la cutii. Bătea din palme, iar acestea se ridicau în aer, zburând către casa sărbătoritului. Era un du-te vino continuu şi după un timp, copilul adormea. Când se trezea, făcea drumul înapoi, gustând iar din toate. Ajungea acasă sătul şi odihnit. Cum să le explice el părinţilor că nu îi este  foame si nici somn? Degeaba spune vorbe multe, îi ceartă şi gesticulează. Aceştia nu pricep nimic. Se mai şi sperie că o fi bolnav copilul...