Cabaret

                                                              

  Leonid se ridică de la masă cu o senzaţie de greaţă. Găina Gina îi adusese în casă un sobor de pioase găini cu şorţuleţe de gospodine, aşezate peste rochiile înflorate. Potrivit obiceiului printre găini, florile pe rochii simbolizau grădina, frumuseţea, desăvârşirea. Şorţuleţele erau albe, bine scrobite, scoțând un sunet cam aşa: “fâsssssss, fssssssss…..”

Asta îl făcea pe Leonid să tresară din zece în zece secunde, pentru că se temea de şerpi de când era mic şi călcase pe unul neveninos, dar rău de gură. Şarpele îl muştruluise urât de tot, îi jignise inteligenţa şi capacitatea de a fi cu picioarele pe pământ şi cu ochii pe unde merge. De atunci, renunţase la visul de a se face biolog şi-şi alesese plictisitoarea meserie de conţopist în cancelaria găinilor bucătari. Copia cu atenţie şi caligrafic noile reţete de bucătărie, scria condica de prezenţă, scria lista de cumpărături…

Muncă de rutină, dar o împlinea conștiincios, cu un scris caligrafic, în care “O” avea o codiţă înflorată inimitabilă, “B” arăta mereu ca un domn botos şi burtos îmbrăcat în redingotă prea mică pentru importanţa sa. Pe “A” îl desena mereu cu mare grijă, ca pe un crai zvelt şi impunător. Era mândru de munca sa şi ţinea  prelegeri în familie despre modestie şi lucrul bine făcut. Dacă o litera ieşea în afara spaţiului desenat cu grijă cu rigla, toată ziua tăcea morocănos şi umplea pagini întregi cu litera rebelă şi poznaşă, până când aceasta, de frică, rămânea fixată în chenarul ei. Avea un coşmar care se repeta mereu:

“Şarpele din copilărie îi speria literele şi acestea, ca nişte cai nărăvaşi, săreau şi nechezau , ieșind pe fereastră şi zburând spre lună. În ziua următoare nu mai avea cu ce să-şi scrie reţetele de bucătărie şi era dat afară din slujbă. Şarpele îi rânjea în nas cu o figură zeflemitoare, şi-i spunea:

-Vezi? Ţi-am spus eu că n-o să faci mare brânză în viaţă?”.

La această replică se trezea mereu şi niciodată nu a aflat continuarea coşmarului. Doar că a rămas cu nişte fixuri. Nu suportă foşnetul şoarțelor scrobite, nici brânza, pentru că-i amintea de eşecul despre care îi sâsâia şarpele din coşmar şi, mai nou, nu mai suporta supa de găină, pentru că găina Gina îi susura, fluturând din gene, un proverb fără noimă: “Găina bătrână face ciorba bună”. Şi lui nu i se părea că ciorba gătită de găina Gina era mai altfel decât alte ciorbe. Tot o ciorbă. Încă prea grasă pentru gustul lui. Privea tăcut la grăsimea de un lat de palmă de deasupra ciorbei şi la bucata de brânză de capră căreia Gina-i spunea preţios şi suav “Frrrrrommmaaaajjjjjă”. Cred că atunci ceva a sărit de pe axul stabilităţii sale. Ca un bezmetic, a înşfăcat supa şi a pus-o în capul bietei Gina, ce îl privea uimită, cu mâna pe telefon. Nu ştia dacă să sune la balamuc. Nu îl văzuse niciodată în starea aceea şi se gândea că o fi de la vântul cel ciudat care se dezlănţuise de câteva zile. Cu tăieţeii din ciorbă în par, Gina era şi mai nesuferită. Părea un clovn care privea impertinent pe sub perucă, încercând să stârnească râsul. Când Leonid a înşfăcat bucata de brânză de capră şi a aruncat-o pe fereastră, Gina a rupt-o la fugă fără să mai sune la balamuc. După ea, foşnind şerpeşte, au fugit şi restul șoarțelor scrobite.

Abia după plecarea lor, în liniştea desăvârşită, şi-a dat seama cât de bine era…Numai că o bucurie nu ţine niciodată prea mult. Pe fereastra larg deschisă, auzi o voce zeflemitoare:

“În criza asssssta tu arunci brânza pe geam?”

Nici n-a trebuit privească. Recunoştea vocea şarpelui dintre toate vocile zeflemitoare auzite vreodată. Avea un timbru unic, ca de soprană strânsă prea tare în corset.

A crezut că visează şi s-a mirat că nu visează în pat.

-Nu, de dată aceasta nu visezi. Am venit să-ţi propun o afacere, dacă vrei să scapi de coşmar. Împărţim câştigul frăţeşte.

-Şi ce afacere îmi propui, spuse repede Leonid, gândind că tot e mai bine decât nimic, să facă o afacere cu şarpele şi să scape şi de fobie.

-Deschidem împreună un cabaret. Doamnele care au tulit-o pe uşă afară pot fi dansatoare seara, bucătărese ziua, ospătari…

Viziunea cu găina Gina dansând cancan şi arătându-şi pulpele groase în fiecare seară pe scenă şi foşnetul a zeci de şorţuleţe scrobite, fâsssssssssssssssss, fssssssssssss, îl făcu pe Leonid să se trezească brusc din somn.

-Doamneeee, iar visez vise-n vise!

Şi plecă în lumea largă, fără să lase un bilet de adio familiei, să studieze varanii, sperând ca o fobie mai mare să-l vindece de cea mică. Copiii şi soţia l-au dat dispărut şi i-au moştenit averea. Se spune că şi-au deschis un cabaret. Găina Gina este patroană şi se ocupă cam de toată afacerea.